să desfacem un conflict pe bucăţele

prefaţă - postarea dată nu pretinde să explice în detalii procesul de soluţionare a conflictelor. pentru aceasta este necesar un training de cel puţin două zile în care să fie abordat separat fiecare component descris aici. postarea dată doar familiarizează cititorul cu un model general al conflictului care ulterior poate fi detaliat.
***
Sâmbăta aceasta am organizat un training pentru participantele la proiectul LeaderSHE, pe tema Conflict Management (detalii pot fi găsite aici). Am mai organizat așa training înainte pentru membrii AIESEC și am tangențe cu trainingul pe această tematică la serviciu. Însă l-am creat de la zero (din diferite motive şi un challenge personal). Important e altceva. Am încercat să vin cu o definiție schemă a conflictului care să mă ajute în explicarea conflictului și stabilirea pașilor concreți pentru a-l soluționa. Iată ce am obținut:

Această schemă este una foarte generală, care presupune că un conflict are două componente:

1. puncte de vedere diferite (aici se include totul: idei, interese, valori, fapte, etc.) și 
2. emoțiile care însoțesc conflictul (care de obicei sunt negative).

Aceste două componente se afectează reciproc: din cauza divergenţei punctelor de vedere şi incapacitatea de a găsi un punct comun apar emoţii, care la rândul lor afectează negativ procesul de negociere pentru că îngreunează gândirea calmă şi raţională. Este un cerc segment vicios.
Pentru a soluţiona conflictul, este nevoie de a face faţă ambelor componente. Astfel, dacă îţi gestionezi emoţiile pentru a rămâne calm şi dacă încerci să găseşti o soluţie care satisface ambele părţi implicate în conflict, atunci conflictul se rezolvă. Simplu. Nu este ceva nou.
Să vedem dară cum se poate de făcut faţă celor două componente. Pentru asta am mai desenat un nivel al schemei unde am arătat elementele ce împiedică stabilirea unui punct comun şi gestionarea emoţiilor:

Narrow view reprezintă modalitatea în care gândim. Fiecare persoană percepe lumea în felul său bazându-se în mare parte pe experienţa din trecut şi fiecare persoană vede soluţionarea conflictului în felul său:

'A' reprezintă soluţia pentru prima persoană, 'C' pentru a doua. 'B' reprezintă la fel o soluţie, dar nimeni nu o vede din cauza viziunii sale personale.
Close Minded indică faptul că, necătând la viziunea îngustă pe care o au persoanele, ele nici nu vor să şi-o extindă. Modul de gândire al lor este de Win-Lose (să câştig eu, dar de celălalt nu-mi pasă). Însă dacă persoana ar fi deschisă şi ar încerca să înţeleagă cum gândeşte cealaltă persoană, atunci cel mai probabil s-ar găsi o soluţie comună:

Ideal ar fi dacă ambele persoane ar fi Open Minded, astfel încât ambele să înţeleagă cum gândeşte celălalt şi din toate soluţiile disponibile să o aleagă pe cea mai bună:

Însă în cazul dat conflicte de obicei nu apar, pentru că nu apar nici divergenţe între păreri.

Dar ce ne împiedică de la lărgirea viziunii? Un răspuns ar fi Zona de confort.

Noi ştim că dacă facem aşa cum spunem noi, lucrurile vor lucra, pentru că în trecut asta la fel a lucrat. Cea mai mare problemă este că toţi aşa gândesc. Fiecare din noi are dreptate 100%, dar doar pentru sine însuşi. Dacă vom fi Open Minded, atunci şansele spre soluţionarea conflictului vor creşte considerabil, pentru că mereu sunt mai multe soluţii la o problemă şi unele sunt mai bune ca altele. Însă ştiind că există o soluţie care lucrează, omul nu vrea să depună efort să mai găsească una.

Asta a fost despre Punctele de Vedere Diferite şi cum putem ajunge la un numitor comun. Însă într-un conflict mereu există Emoţii care inhibă raţiunea şi nu ne permit să ne focusăm la soluţii.
Stress-ul, care poate fi cauzat de incapacitatea gestionării eficiente a emoţiilor, afectează starea fizică, psihică şi emoţională a persoanei. Aceasta devine uşor iritabilă, astfel blocând raţionalul persoanei foarte uşor. Însă norocul mare este că acesta poate fi relativ uşor eliminat din organism. Sport, sex, aer liber, lacrimi, expunerea emoţiilor unei persoane de încredere, călătorii, apă rece, etc. toate au un efect benefic contra stress-ului.
Lack of Awareness care rezultă la fel din incapacitatea de a-şi gestiona emoţiile este defapt obstacolul cel mai mare în găsirea unei soluţii comune, pentru că blochează raţionalul (la tema dată sunt scrise o mulţime de cărţi care demonstrează acest fapt). Cu cât mai intense sunt emoţiile, cu atât raţionalul se blochează mai tare, persoana transformându-se într-un animal (la sensul direct al cuvântului) fără să mai conştientizeze acţiunile pe care le face. Asta desigur este o extremă, însă cu cât mai mult intense sunt emoţiile, dacă nu le gestionezi corect, ele preiau controlul asupra raţionalului.

Astea au fost problemele ce ţin de partea emoţională a conflictului. Soluţia pentru aceste probleme ar fi dezvoltarea Inteligenţei Emoţionale (EQ). Sunt multe cărţi scrise la capitolul dat. Aş recomanda Emotional Intelligence 2.0 scrisă de Travis Bradberry, Jean Greaves, Patrick M. Lencioni. Este tradusă şi în rusă - Эмоциональный Интеллект 2.0 şi poate fi găsită în librăriile din Chişinău.

Deci, ca să sumarizez şi să dau o definiţie personală a conflictului:

Conflict = Viziune Limitată + Gândire Win-Lose + Emoţii Negative şi Neconştientizate

Respectiv Soluţionarea Conflictului rezultă în eliminarea fiecărui termen din ecuaţia dată prin anumite tehnici şi metode pe care le poate dezvolta fiecare, important dorinţă să fie.
Şi un ultim comentariu: omul nu are control absolut asupra divergenţei dintre punctele de vedere pentru că uneori nu există o soluţie win-win şi trebuie de mai cedat pentru a soluţiona conflictul, pe când emoţiile sunt în totalitate sub controlul fiecăruia. Astfel gestionarea emoţiilor devine unul din cei mai importanţi factori în Managementul Conflictelor.

o trilogie despre relații. Postscriptum

Am scris despre relații la serviciu, despre prietenie și dragoste. aceasta este o mică postare despre ceea ce n-am inclus.

Un mic update despre relația la serviciu: Fizicul și Intelectualul depinde de specificul lucrului și pot altera foarte tare, Emoționalul însă fiind necesar.

În rest, conform acestui model, se poate de ”lucrat” asupra relațiilor prin îmbunătățirea fiecărei componente în parte și anume:
- pentru a dezvolta Fizicul, trebuie de atras atenția la mâncarea care se consumă, de dormit 7-8 ore pe zi și de făcut sport, sau cel puțin de plimbat la aer curat 15 min zilnic. Sexul tot e bun, chiar foarte bun, și nu doar pentru Fizic.
- pentru a avea Intelectualul dezvoltat - citește, orice, ce-ți place, cel puțin 15-30 minute zilnic. Dar nu portaluri de știri, ci ceva ce te pasionează, sau ceva din domeniul în care lucrezi.
- pentru Emoțional trebuie de muncit mult, pentru că aceasta înseamnă să-ți schimbi modul în care reacționezi în diferite situații, iar schimbarea personală este foarte complicată. Aici în ajutor vin multe cărți care ajută și arată cum să-ți dezvolți Inteligența Emoțională (EQ). Cel mai necesar ”instrument” pentru a dezvolta EQ-ul este atenția la propria persoană în diferite situații.
- Spiritualul. La tema aceasta probabil sunt scrise și mai multe cărți și se discută despre importanța acestuia. Spiritualul ține de ocupația fiecăruia cu ceea ce el consideră frumos, ocupația cu arta sub orice formă, sau pur și simplu admirarea operelor de artă existente. Desenează, citește literatură artistică, scrie, cântă, citește poezii, mergi la teatru, ascultă muzică, crează muzică... Dar pe lângă asta mai e nevoie de liniște și timp pentru a-ți savura lumea interioară, iar pentru asta e bine să practici meditația sau yoga.

Aici cred că se termină toată trilogia, sau nu. Poate în viitor mă voi întoarce din nou la ideea asta. Cum se zice prin filme și cărți - timpul va arăta totul.

o trilogie despre relații. Partea 3 - o relație de dragoste

Despre ”o relație la serviciu” și ”o relație de prietenie” am scris anterior. Acum a rămas ultima parte.

O relație de dragoste
Aici este cel mai interesant, deși probabil fiecare deja poate să-și dea seama cât de mult contează fiecare aspect. Dar să o luăm de la început:
Fizicul - într-o relație de dragoste contează foarte mult. Exteriorul, ochii, zâmbetul, corpul, privirea, totul contează pentru noi. Pe lângă asta, chiar dacă de la natură nu ai un corp așa cum ți-ai fi dorit să-l ai, tehnologiile moderne pot să-ți pună/scoată acolo unde-ți trebuie. Dar, pe lume sunt foarte mulți oameni frumoși, însă noi suntem îndrăgostiți doar în unul. Respectiv Fizicul, deși este important, nu este unicul care contribuie la o relație de dragoste.
Intelectualul - ah, ce plăcere primești când discuți cu persoana dragă, pur și simplu, despre tot și despre nimic, sau când dezbați anumite idei, sau când faceți ceva împreună și fiecare vine cu ideile sale și cu modul său de gândire. Am mai spus: ne place să învățăm ceva nou. Însă partenerul nostru nu este unica sursă de a învăța ceva nou, de aceea cred că Intelectualul este cel mai puțin important într-o relație comparativ cu celelalte aspecte. Dar pe lume sunt mulți oameni frumoși și deștepți, însă nu ne îndrăgostim de ei. Respectiv mai trebuie ceva.
Emoționalul - o sursă enormă de energie emoțională o primim de la partener/ă, pentru că suntem alături de el/ea mult timp. Emoțiile se transmit de la persoană la persoană, atât cele pozitive, cât și emoțiile negative, de aceea când se întâmplă ceva neplăcut la o persoană, cealaltă simte că ceva nu este în regulă. Și invers, când o persoană se bucură, zâmbește - acest zâmbet și buna dispoziție molipsește cealaltă persoană. Fiecăruia din noi ne place să ne simțim bine (am scris asta și la prieteni), de aceea este important ca cealaltă persoană să fie plină de viață.
Spiritualul - aici vreau să mai menționez o dată descrierea Spiritualului pe care am făcut-o în prima parte: ”acea lume din interiorul nostru, cu toate gândurile, visurile, valorile și aspirațiile pe care le avem, cu tot ce fiecare din noi consideră frumos și adevărat, cu toate lucrurile la care noi tindem și pentru care trăim”. Cu cât mai mult timp două persoane sunt împreună, cu atât mai bine ei cunosc lumea, visele și gândurile unul la celălalt, scufundându-se în lumile sale și arătând toată frumusețea lor.

Concluzie - relația de dragoste are nevoie de toate aceste patru aspecte evidențiate, pentru că fiecare din ele aduce ceva diferit în viața noastră. Graficul aspectelor ar arăta așa (intelectualul aici poate varia):

Însă când m-am gândit pentru prima dată la relația de dragoste explicată în așa modalitate, parcă-i lipsea ceva. Un element care probabil mi-a ieșit din vedere. Apoi am dat în internet peste acest citat:

”Влечение сердец рождает дружбу, влечение ума - уважение, влечение тел - страсть, и только все три вместе рождают любовь.”

Nu am găsit autorul citatului, însă datorită lui totul s-a aranjat la locul său. Fiecare din acele aspecte obține o părticică de admirație și respect din partea noastră față de persoana care le posedă. Însă luate toate patru împreună, într-o singură persoană, ele rezonează, făcând admirația noastră față de persoana respectivă să crească enorm de mult. Și aici noi ne îndrăgostim.
Tot aici îmi amintesc cuvintele lui Pușkin: ”Любви все возрасты покорны”, pentru că acele patru aspecte nu au vârstă (da, fizic poți să arăți bine și la 50 ani). Tot aici îmi amintesc și de nenumăratele istorii atunci când o persoană bogată se îndrăgostește de o persoană săracă, pentru că acele patru aspecte sunt foarte valoroase, dar nu au nimic de a face cu banii.

Și un ultim gând: nu există un etalon pentru fiecare aspect, fiecare din ele ”se potrivește” cu tine și contează doar în măsura în care tu te regăsești în ele.

Sfârșit.

o trilogie despre relații. Partea 2 - o relație de prietenie

În prima parte a trilogiei am scris despre o relație la serviciu. Postarea dată este despre...

O relație de prietenie (nu de dragoste)
Înainte de a citi mai jos, încearcă să te gândeşti la un prieten/prietenă şi în ce măsură contează Fizicul, Intelectualul, Emoţionalul şi Spiritualul în relaţia de prietenie a voastră. Iar dacă nu vrei/nu ai tip, atunci citeşte mai departe. Să vedem cum fiecare factor determină ce este o relaţie de prietenie:
Fizicul - contează foarte puţin. Priveşte la prietenii tăi şi gândeşte-te cum ei arată fizic. Cred că sunt foarte diferiţi și nu contează foarte mult cât de frumoși sunt.
Intelectualul - nu este cel mai important aspect, deşi pentru o relaţie de prietenie trebuie să ai careva cunoştinţe şi abilităţi. Nu neapărat acestea să coincidă la ambele persoane şi deseori ele chiar nu coincid, însă oamenilor le place să comunice şi să înveţe ceva nou, astfel Intelectualul consolidează relația de prietenie.
Emoţionalul - unul din cele mai importante aspecte ale prieteniei, pentru că noi suntem ființe emoționale și emoțiile afectează direct starea și sentimentele noastre. Nouă ne place să ne simțim bine, de aceea ne înconjurăm cu oameni care ne bucură și în compania cărora ne simțim bine.
Spiritualul - la fel de important precum și Emoționalul. Atunci când înțelegi persoana din primele cuvinte, sau, cum se mai spune în rusă "с полуслова", și știi ce a avut în vedere, sau atunci când concomitent vă gândiți la același lucru, sau atunci când după o seară petrecută împreună cu prietenii te simți foarte bine și ești plin de energie - asta înseamnă că gândurile, aspirațiile, visurile și întreaga lume interioară a ta se regăsește în spiritualul prietenilor tăi.

Concluzie - Pentru o relație de prietenie, cel mai important este Emoționalul și Spiritualul a două persoane, pentru că cu oamenii la general pur și simplu comunici și lucrezi, pe când cu prietenii ai interese comune, te simți bine și ești mai fericit. Dacă de reprezentat într-o diagramă componentele pentru o relație de prietenie, atunci aceasta ar arăta cam așa:

to be continued...
despre ”o relație de dragoste” citește în postarea următoare

o trilogie despre relații. Partea 1 - o relație la serviciu

Ce sunt relațiile? Recent mi-a venit în gând un model, dar să definim mai întîi câţiva termeni:
Fizicul - exteriorul, frumusețea, glasul, zâmbetul, starea sănătății a unei persoane. Se depistează instant.
Intelectualul - interesele, cunoştinţele, abilităţile, modul de gândire a unei persoane (IQ-ul şi cunoştinţele de la universitate nu se includ aici, sunt prea nesemnificative). Se depistează în termen relativ scurt.
Emoționalul - temperamentul, încrederea în sine, atitudinea, inteligenţa emoţională a unei persoane. Se depistează într-o perioadă de timp mai îndelungată, nu poţi pe parcursul unei discuţii să-ţi dai seama de nivelul emoţional al persoanei.
Spiritualul - acesta e mai complicat de a-l defini, iar mulţi în genere cred că asta e bred. Nu mă refer la religie sau credinţă aici, ci la acea lume din interiorul nostru, cu toate gândurile, visurile, valorile și aspirațiile pe care le avem, cu tot ce fiecare din noi consideră frumos și adevărat, cu toate lucrurile la care noi tindem și pentru care trăim. Însăşi spiritualul nu poate fi depistat aşa, din exterior, analizând persoana. Poţi să-l vezi doar în cazul în care persoana îţi permite să intri în lumea sa, iar pentru asta trebuie să-i capeți  încrederea, ceea ce necesită o perioadă îndelungată de timp.

Cred că orice fel de relație dintre doi oameni se poate de exprimat ca o combinație oarecare dintre aceste patru aspecte. Pentru a demonstra asta, să luăm un exemplu concret și anume...

O relație la serviciu
Să vedem cum fiecare factor determină ce este o relaţie bună la serviciu (să presupunem pentru o echipă de oameni care lucrează la birou):
Fizicul - nu prea contează cum arată persoana care este în echipă cu tine. Ea poate fi înaltă sau joasă, plinuță sau slabă, frumoasă sau mai puțin frumoasă, de culoare sau albă, asta nu caracterizează nicidecum (atât timp cât tu nu discriminezi) atmosfera din echipă.
Intelectualul - este unul din cele mai importante aspecte a unei relații, deoarece este important să-ți cunoști domeniul în care lucrezi, respectiv dacă cunoști multe lucruri și poți soluționa problemele care apar în lista de taskuri pentru echipă, ești respectat de către colegii tăi, care sunt predispuși să comunice cu tine pentru că pot învăța ceva nou și interesant de la tine, iar indicatorul performanței echipei crește, respectiv și cu managerul vei avea relaţii mai bune.
Emoţionalul - după importanță merge în paralel cu Intelectualul. Nu este destul să cunoști cum se fac lucrurile, trebuie să fii deschis către colaborare cu coechipierii, să aplanezi conflictele, să-ţi controlezi emoţiile, să-i ajuți și să faceți treabă împreună. Ce folos dacă doar tu știi cum decurge o procedură, însă când te întreabă cineva cum decurge aceasta, începi să te enervezi, să strigi, că el este prost și nu știe nimic? Angajații sunt deseori supuși stresului la serviciu, astfel făcând gestionarea emoțiilor un element important în relațiile dintre membrii unei echipe.
Spiritualul - importanța aspectului spiritual în relațiile la serviciu nu joacă un rol important, deşi spiritualul contribuie la crearea unei atmosfere mai prietenoase. (despre prietenie citește în următoarea postare)

Concluzie - Pentru o relaţie sănătoasă la serviciu, este nevoie ca 2 persoane să aibă Intelectualul şi Emoţionalul puternic evidenţiate. Fizicul contează foarte puţin, pe când Spiritualul, deşi nu este vital, este binevenit. Dacă de reprezentat acele patru componente într-o diagramă, atunci pentru o relație la serviciu se primește așa:

to be continued...
despre "o relație de prietenie" și "o relație de dragoste" citește în postările următoare.

al 'n'-lea post despre ce este fericirea

unii îndată se gândesc la lucrurile pe care și le doresc, alții la dragoste, alții la bani, dar

soarele ce-ți luminează de dimineață camera
un zâmbet adresat ție
aerul proaspăt pe care-l respiri adânc
prietenii cu care te întâlnești pe stradă
discuțiile cu ei la un ceai/suc/pahar de vin
un compliment primit în adresa ta
plimbarea în parc în oricare din anotimpuri
o bucată de tort
un duș fierbinte
un pui de somn la amiază
o amintire frumoasă pe care o ai
un ceai/o cafea
ocupația pe care o ai
5 minute de liniște
o îmbrățișare.

oare toate acestea nu au o părticică de fericire în sine? Și dacă le facem zilnic practic pe toate, de ce totuși oamenii sunt atât de nefericiți?




și la sfârșitul postării un mesaj

sursa imagine

reguli, biscuiţi şi matematică

Reguli, reguli, reguli. Peste tot. Muuuuulte. Permanent apar altele, iar noi le învăţăm mereu. Şi dacă apare o excepţie (ce defapt este straniu, la atâtea reguli încă excepţii să apară), iar apoi încă una şi apoi încă vreo 2, păi apare încă o regulă, care "ajustează" excepţiile la statut de regulă.  Regulile sunt construcţii rigide care trunchiază acţiunile diverse ale oamenilor în şabloane standarde şi monotone. Zicea Mihaela că trebuie să individualizăm, nu să generalizăm, pentru că oamenii sunt diferiţi, însă regulile fac exact opusul - generalizează lucrurile.

Ce e de făcut atunci?
Orice regulă este "creată" în baza unui set de principii şi valori în baza cărora se întâmplă anumite lucruri. În engleză i se spune framework. Framework-urile sunt foarte mari, însă în baza lor se poate de creat sute, sau chiar mii de reguli. Două exemple aici:

1. Biscuiţi. Dacă ai o recetă (regulă) pentru prepararea unui fel de biscuiţi, dar nu ai un ingredient, atunci încerci să improvizezi. Uneori ai succes uneori nu. Însă dacă înveţi principiile de preparare a biscuiţilor (la general, framework-ul, cum se combină ingredientele, pentru ce, etc.), atunci poţi prepara mai multe feluri de biscuiţi, iar şansele la succes în cazul "improvizării" cresc.
2. Matematica. La şcoală învăţăm principiile de operare în matematică (framework-ul), pe care, dacă le cunoşti, poţi deduce orice formulă (regulă).

Respectiv, ar trebui să învăţăm principiile care stau la baza regulilor. În business, comunicare, management, oriunde. Atunci vom fi în stare să ne ajustăm acţiunile pentru că înţelegem de ce trebuie să fie aşa şi nu doar ştim că trebuie să fie aşa. De ce nu le învăţăm? Hm, pentru că ele într-adevăr sunt voluminoase şi ca să posezi unul din framework-uri este nevoie de timp, iar ca să înveţi o regulă este nevoie de câteva ore.
Beneficiul framework-urilor este long-term, însă cu asta la noi în ţară este o problemă mare.

inspirat din articolul respectiv. la fel aici se poate de citit mai mult la tema dată

o postare filozofică, despre multe şi totodată despre un singur lucru

Viaţa. Multe metafore i s-au atribuit, care mai de care: cine spune că-i o linie, o hartă, un drum, un râu, o călătorie, etc., dar necătând la asta, toate metaforele au ceva în comun - necesitatea de a alege/schimba periodic direcţia în care mergem şi lipsa posibilităţii de a se întoarce înapoi, în timp. Şi asta ne sperie cel mai tare, atunci când calea noastră se ramifică, oferindu-ne mai multe direcţii, pentru că ştim că nu ne vom putea întoarcem înapoi. Dar nu poţi să stai veşnic la aşa o ramificaţie şi va trebui odată şi odată să faci o decizie.

Decizii. Le facem mai multe decât ne dăm seama. Zilnic, alternăm direcţia spre care mergem prin deciziile noastre. Aceste decizii nu durează în timp, ele sunt momentane, însă toate necesită efort şi energie pentru a analiza eficienţa deciziei făcute. Încercăm să intuim ce ne aşteaptă dacă alegem o cale sau alta, să vedem unde ne va aduce, însă totul ce vedem uneori sunt mirajurile pe care le creăm tot noi. Şi aici ne punem pe gânduri.

Gânduri. Ele necesită multă energie fizică, emoţională, intelectuală şi spirituală şi pot fi despre trecut, prezent sau viitor, însă nu pot fi toate trei simultan. Fie te gândeşti la trecut - despre amintirile frumoase/neplăcute sau despre deciziile făcute anterior, care au şi generat aceste amintiri, fie te gândeşti la prezent - cum te simţi, cine eşti, ce ai, ce nu ai, ce ai vrea să ai, ce decizie trebuie să faci la ramificarea la care ai ajuns, fie te gândeşti la viitor - unde ai vrea să ajungi şi ce ai vrea să obţii reieşind din ceea ce eşti în prezent? Toţi decid pentru ei la ce să se gândească însă totodată oamenii vor realizări.

Realizări. Acestea sunt aspiraţiile noastre care au devenit realitate în urma deciziilor pe care le-am făcut în trecut. Toţi îşi vor visurile împlinite, însă aici majoritatea oamenilor eşuează, pentru că pentru a-şi realiza scopurile propuse, este necesar să te gândeşti la viitor şi să acţionezi, însă oamenii se gândesc în mare parte la trecut. Şi nu că doar se gândesc, ci trăiesc cu acel trecut, uneori blestemându-se pentru deciziile făcute în trecut, sau pur şi simplu pentru că "în trecut era mai bine". În loc să înveţe din greşelile sale şi să-şi îndrepte tot potenţialul său înainte, ei se întorc cu spatele la viitor şi privesc în trecut.

Trecutul. Aici e cel mai simplu, el nu poate fi schimbat, rămâne doar să-l accepţi aşa cum este. Însă dacă te gândeşti numai la ceea ce nu poate fi schimbat, vor schimba alţii pentru tine ceea ce poţi schimba tu. Este în engleză o vorbă: "Learn to let go", aşa că dacă vreai să obţii ceva de la viaţa asta - acceptă trecutul aşa cum este, ridică-ţi curu de pe scaun, priveşte în viitor la realizările pe care ai vreai să le obţii, gândeşte-te ce trebuie să faci pentru asta, fă deciziile corespunzătoare la momentele potrivite şi crează-ţi viaţa pe care o vreai tu.

sursa imagine

despre viaţă, lumea reală şi cea virtuală

Ieri am scris aşa un post pe facebook, despre mine, pentru că fiind copil mergeam cu bicicleta prin toată Drochia, ne jucam afară, la aer curat, jucam fotbal, alergam şi făceam încă multe alte bazaconii. Acum însă copiii stau la compuri şi nu ies din casă. Şi am primit careva comentarii la el:

Iulian Gulea

totuși ce bine că nu aveam twitter și făisbuc când eram la școală

 ·  ·  · 11 hours ago

• 
  

  Bhaktin Alla, Alex Railean, Marcel Bragari and 7 others like this.
• • 
    

    Delete CommentMark as Spam

    Eugenius Rubliovschi nu pot sa fiu de acord, it saved me from social death
    http://genutsu.blogspot.com/2011/12/how-facebook-affected-my-life.html
    

    11 hours ago · 
  • 
    

    Iulian Gulea ca să fiu mai delicat: viața e în offline, unde oamenii comunică unii cu alții, în real.
    

    11 hours ago ·  ·  3
  • 
    

    Delete CommentMark as Spam

    Sergiu Recean ‎Iulian Gulea din ce in ce mai putin totusi :D
    

    10 hours ago · 

Acum, chiar dacă comentariile oleacă nu-s la temă, ele m-au pus pe gânduri despre aceea ce este viaţa. Iată câteva gânduri care mi-au venit:
1. Amintiri. Când vom avea 70+ ani, nu ne vom gândi la orele petrecute la ecranele calculatoarelor pe facebook şi twitter ci la acele momente petrecute împreună cu acei dragi.
2. Aceleaşi amintiri rămân în urma timpului petrecut cu prietenii la un ceai, cafea, bere, petrecere, etc. Şi chiar dacă prietenia adevărată nu are o definiţie universală (dar cred că nici nu-i trebuie), fiecare din noi are definiţia sa şi cred că este absolut normal acest lucru. Iar celor care afirmă că prietenie adevărată nu există, pot doar să le spun că (1) fie ei se aşteaptă la prea multe de la prietenie, fie (2) sunt prea aroganţi.
miniPS: Prietenia adevărată nu neapărat trebuie să fie pentru toată viaţa (unde este scris asta?), ea pur şi simplu este o relaţie emoţională, intelectuală şi spirituală mai deosebită între 2 persoane.
3. Emoţii. Fără emoţii noi n-am fi putut supravieţui în procesul evoluţiei (la subiectul acesta este foarte mult de spus, cu dovezi cu tot, dar mă rezum doar la asta) şi acestea sunt vitale pentru noi, ele ne încarcă cu energie, însă lumea virtuală este un catalizator al emoţiilor. Toată imensitatea de informaţie şi emoţii care există în noi şi pe care vrem să le redăm cuiva trece printr-un filtru care se numeşte text, care reduce foarte mult din sarcina emoţională pe care vrem să o transmitem şi doar indică starea în care suntem, fără a o transmite cu adevărat.
4. Călătorii. Reale. Beneficiile unei călătorii sunt multe, printre care: vezi locuri noi, cunoşti o cultură nouă, faci cunoştinţe noi, consolidezi relaţiile cu acei cu cine călătoreşti, etc. Şi călătoriile la fel se transformă în amintiri pe care o să ţi le aminteşti fiind bătrânel/bătrânică. Pe de altă parte lumea virtuală nu are limite, însă efectul unei călătorii virtuale este inferior călătoriei reale.
5. Vise. Împlinite şi neîmplinite, toate sunt parte indispensabilă a vieţii noastre, pentru că ele umple viaţa noastră cu sens. Fără vise viaţa e pustie.
6. Acţiuni şi Realizări. Un simplu exerciţiu va arăta totul: numără aproximativ câte ore stai zilnic pe facebook. Cam câte sunt? Dacă în medie 1-2 ore atunci e ok, iar dacă sunt mai multe, atunci înmulţeşte această cifră cu 365. Să luăm un simplu exemplu, cu 3 ore pe zi stând pe facebook:

3 x 365 = 1095ore / 24 = 45.6 zile ~ 1.5 luni, adică a opta parte dintr-un an o pierzi. Şi asta doar timp productiv, fără a avea nevoie de somn.

Iar într-o lună şi jumătate poţi face foarte multe lucruri pentru a realiza visul. Să vrei doar.
miniPS: facebook-ul are avantajele sale, dar nu mă refer la business, ci la timpul personal petrecut pe facebook.

Cred că mă voi opri aici.
___
Nu spun că internetul şi reţelele sociale sunt dăunătoare, ba dimpotrivă ele sunt un instrument foarte şi foarte util pentru business şi dezvoltarea personală, sau, datorită faptului că lumea virtuală nu are limite, oamenii din diferite colţuri ale lumii au posibilitatea să se vadă şi să se audă.
Însă lumea virtuală este doar un instrument pentru a facilita atingerea unor obiective şi nicidecum nu trebuie să fie un stil al vieţii. Iar concepte de genul "social death" sau idei că viaţa trece în online - tăt asta e bred.
Viaţa e în lumea reală.

despre cărţile citite anul trecut. [partea 2]

Am scris recent că sunt pasionat de creier şi principiile de procesare a informaţiei al acestuia. Cărţile menţionate în această postare m-au ajutat să înţeleg mai bine cum creierul percepe informaţia vizuală şi cum aceasta poate fi optimizată a transmite mesajul mai eficient:

”Understanding Comics: The Invisible Art”. Scott McCloud
De ce majoritatea iubesc comicsurile și ce ne pasionează în ele? Pe lângă faptul că cartea (care însăși ea este scrisă sub formă de comics) răspunde la aceste întrebări, ea mi-a arătat cât de enormă și potentă e lumea comicsurilor și cât de extraordinar e creierul nostru. Lumea comicsurilor există doar în imagini statice, însă aceste imagini ne pot stimula aproape toate celelalte simțuri (auzul, gustul, mirosul), iar imaginile alăturate forțează creierul să facă conecția între ele și să ”umple” cu acțiune diferența dintre acele 2 momente de timp pe care le reprezintă imaginile, făcând acel gol între 2 imagini dinamic. O carte extrem de utilă pentru acei cărora le place să deseneze, deoarece vine și cu careva modele de percepție a imaginilor și a stilurilor de desen.

”Understanding Comics: The Invisible Art”. Scott McCloud
Lumea comicsurilor este o artă, iar această carte este o continuare a primei cărți în care se descriu metode despre cum să faci interacțiunea dintre cititor și comics și mai intensă. Cum să alegi momentul, distanța, cuvintele, imaginea potrivită pentru a reda exact mesajul? Cum să găsești echilibrul între text și imagine, diferite emoții, tipuri de imagini, etc. Toate aceste sunt explicate la fel sub forma unui comics, la finele capitolelor cărora sunt exerciții practice. Pe lângă faptul că aceste două cărţi desciu tehnici de creare a comicsurilor, ele oferă şi o informaţie despre cum creierul percepe informaţia vizuală şi cum aceasta poate fi manipulată pentru a obţine diferite reacţii.

"Presentation Zen Design: Simple Design Principles and Techniques to Enhance Your Presentations". Garr Reynolds
O carte extraordinară despre design-ul slide-urilor. Autorul face analogie între principiile design-ului în cultura japoneză şi principiile design-ului slide-urilor, astfel încât acestea să exprimă esenţa mesajului şi totodată să fie neplictisitoare şi plăcute. Metodele descrise în carte sunt foarte simple în utilizare, dar totodată foarte eficiente în crearea prezentărilor interactive.

"The Visual Display of Quantitative Information. Second Edition". Edward R. Tufte
O carte inspiraţională despre principiile de care trebuie ţinut cont atunci când vrem să arătăm o informaţie vizual: fie sub formă de o diagramă, fie sub forma unui "infographic", fie sub orice altă formă. Principiile de optimizare a prezentării informaţiei vizual descrise în carte au o aplicabilitate largă şi în alte domenii a activităţii noastre. Este o carte clasică despre principiile de construire a diagramelor complexe, care va fi actuală şi peste 10 şi chiar 20 ani.

"Envisioning Information". Edward R. Tufte
Încă o carte despre prezentarea informaţiei cantitative cât mai eficient şi un complement la "The Visual Display of Quantitative Information". Principiile de utilizare a culorilor, micro/macro vizualizare, multiplul mic şi alte aspecte ale vizualizării informaţiei sunt descrise într-o formă foarte simplă şi accesibilă, cu foarte multe exemple detaliate.



imaginile luate de pe amazon

prima postare pentru 365 zile înainte

Mesajul cu care aș vrea să încep anul 2012:

Nu căuta fericire, caută ocupație și oameni care te vor face fericit.

În rest, nu am planuri mari pentru acest an. Voi lăsa să fie și el surprinzător. Știu doar direcția în care aș vrea să tind și am 4 obiective, doar patru pentru întregul an. Mă voi întoarce la această postare exact peste 1 an, însă până atunci ne despart 365 de zile pline de evenimente bogate, activități interesante, momente de neuitat și oameni frumoși. La Mulți Ani!