Se zice că timpul tinerilor nu costă atât de scump decât cel al maturilor și că trebuie să ascultăm de cei maturi. Ei bine, postarea nu e chiar despre asta, dar oricum: toţi au 24 ore pe zi, iar dacă-i asculți pe cei maturi, riști să ajungi așa cum sunt ei, nu mai buni.
___ Îmi place să văd și să cunosc oameni interesanți șinu-mi place când oamenii (în mare parte acei mai în vârstă) de obicei te compară cu sine, dându-și valoare:
1. că au trecut prin multe în viață
2. că chipurile timpul lor costă mai scump
3. că ei au ajuns ceva în viață
Tăt asta hernea. Eu văd asta puțin altfel - compară aceeași vârstă. Spre exemplu Vasilică are 23 ani, iar moș Ion 47. Păi lasă să-și amintească moșu cum era el la 23 și să se compare cu Vasilică. Dacă Vasilică e mai bun la 23, el are toate șansele să fie mai bun ca moșu și la 47 ani.
Asta e mai obiectiv. Nu poți compara ceva la ce s-a lucrat 10 zile cu ceva la ce s-a lucrat doar 5, este evident ce va fi mai bun, dar nu este corect. Mulți au să spună că ”erau alte timpuri”, adevărat, erau, asta îi avantajează pe generațiile noi și asta e bine. La fel mă uit la tinerii de 18-20 ani și când îmi amintesc cum eram eu la această vârstă, îmi dau seama că ei au șanse să ajungă departe.
Deși ”au șanse” nu neapărat înseamnă că ”vor ajunge departe”, dar pentru asta ei au 24 ore pe zi și un cap pe umeri.
Zilele acestea peste tot apar noutăţi ŞOCANTE! despre BAC, cum se copie, cum se transmit răspunsuri, cum CCCEC lucrează, cum lucrează reţelele sociale, cum se verifică pe unde se poate şi pe unde nu se poate de verificat elevii. Apropo, iată unul din variantele de răspunsuri la matematică care a nimerit pe reţelele de socializare.
Aţi spus că nu aveţi timp să arătaţi un exemplu pentru elevi şi să susţineţi cu ei BAC-ul la istorie. Sunt de acord, pentru că pregătirile necesită timp, iar dumneavoastră trebuie să vă ocupaţi cu chestii mai importante decât susţinerea unui BAC. Doar că am o întrebare aici.
Domnule Şleahtiţchi, sunteţi o persoană cu multe realizări, o persoană care a ajuns la un nivel de dezvoltare personală impunător, un lider în domeniul educaţiei, care are în spate un minister întreg de oameni (nu pot cu părere de rău să le spun "specialişti", pentru că nu-i cunosc) cu care poate face lucruri mari. Astăzi iarăşi BAC-ul a apărut pe reţelele sociale, în pofida faptului că aţi spus că se vor lua măsuri pentru a preveni acest lucru. Întrebare:domnule Şleahtiţchi, consideraţi sistemul educaţional de la noi din ţară eficient?
Vă întreb asta pentru că eu, deşi la moment nu am atâtea realizări, ştiu un simplu lucru: dacă ceva nu funcţionează corect, adică dacă există o problemă, trebuie depistată esenţa, rădăcina acesteia şi ea trebuie soluţionată. La examenele de Bacalaureat elevii copie, dar nu asta este problema, problema este că ei nu învaţă, iar aceste sunt 2 probleme total diferite care necesită abordări diferite. Dumneavoastră cred că ştiţi asta, vă rog să o explicaţi colegilor care nu o înţeleg.
Toată zarva care se face acum cu supravegherea de către CCCEC şi anticorupţie e în van, pentru că ea nu soluţionează problema reală şi la anul va fi exact acelaşi circ.
Oamenii mari, lideri din diferite companii de succes au abilitatea de a depista şi elimina problemele, dar nu de a lupta cu efectele secundare ale acestora. Vreau ca în Moldova să fie cât mai mulţi oameni mari, de succes.
Cu respect, Iulian Gulea, un cetăţean care lucrează şi el în sfera educaţiei, doar că instruieşte adulţii.
pe site-ul ministerului educaţiei este o pagină despre ministru nostru, Şleahtiţchi, cu o listă luuungă de studii, grade ştiinţifice, angajări şi alte realizări (cică), printre care:
doctor în psihologie şi pedagogie,
membru titular al Comisiei de Experţi în Pedagogie şi Psihologie,
academician (membru titular) al Intenational Teacher`s Traning Academy of Science (Moscova, Rusia)
dacă de-i arătat unui om din altă ţară lista asta cu realizări a domnului ministru şi de-l întrebat cum crede că este sistemul nostru de educaţie, impresia va fi una foarte pozitivă (cred eu). realitatea este contrar inversă.
“Eficacitatea din sistemul educaţional depinde de profesionalismul cadrelor didactice şi cel al elevilor.“
ce interesant se protejează şi se asigură pe el însuşi. acum în cazul în care ceva nu va merge cum trebuie, de vină vor fi "cadrele didactice şi elevii", el jă astfel a transferat toată responsabilitatea pe umărul lor. asta cred că l-au învăţat în pedagogie sau pe unde a mai fost el.
aşa-i la noi în ţară, toţi caută pe vinovatu şi se asigură din timp că dacă ceva nu merge bine, să nu "nimerească sub razdace", în loc să lucreze.
___
conform wikipedia, sistemul este "a set of interacting or interdependent components forming an integrated whole" (un set de componente interdependente care interacţionează între ele formând un tot întreg).
să luăm un exemplu concret, o fabrică de mobilă:
la input fabrica are lemn. lemnul trece prin diferite tipuri de prelucrare, şlefuire, strunguri, etc. şi în final obţinem un scaun. calitatea scaunului depinde de mai mulţi factori: tipul lemnului, instrumentele utilizate la confecţionarea acestuia, experienţa dulgherului, calitatea cleiului, calitatea lacului, etc.
sistemul educaţional este şi el un sistem (banal, da). imaginea de mai jos este o reprezentare grafică generalizată
sistemul are un input - copiii, care timp de 12 ani trec prin sistem şi sistemul îi "transformă" în absolvenţi. e simplu.
aici Ministerul Educaţiei, în frunte cu ministrul, este responsabil de toate componentele sistemului şi de toate procesele din acest sistem, cu excepţia inputului - a copiilor. dacă în cazul fabricii de mobilă se poate de ales lemnul, să fie de o calitate bună, păi în cazul sistemului educaţional nu poţi alege copiii, pentru că ei sunt aşa cum sunt. tocmai de asta există studii de psihologie, categorizări pe temperamente, cercetări în domeniul neuroştiinţei, a studiului creierului şi a proceselor de învăţare - toate pentru a înţelege cum învaţă diferiţi oameni şi care este o abordare mai eficientă.
de aceea mi se pare foarte stupid faptul că se dă vina pe copii precum că aceştia nu se "supun" sistemului. asta defapt nu înseamnă nimic altceva decât faptul că sistemul e inutil, pentru că nu lucrează eficient cu inputul şi nu produce rezultatul dorit.
oamenii din minister cu multe "zvănii" ar trebui să înţeleagă asta şi să-şi asume responsabilitatea pentru rezultat şi nu să o transfere pe umerii elevilor.
pontu atunci din toate zvăniile lor...
un mic update sub formă de PS: "e greu, necesită mult timp şi efort, bla bla bla" pot să spună unii. da, e greu. da e şi mai greu să te prefaci că lucrezi şi să scrii rapoarte şi să te gândeşti cum să formulezi aşa încât să fie vizibil că lucrezi când defapt nu faci tare multe. toţi se jăluie că-i greu. deşi iată un exemplu, din matematică, care ilustrează formula (a+b)^2 simplu, clar şi memorabil:
1.
am calculat aici cheltuielile şi profiturile aproximative a microbuzelor şi am obţinut cifra de 6.8 lei - atât costă 1 km parcurs de către un microbuz. ce înseamnă asta? mulți erau confuji despre calculele făcute. păi voi încerca să explic altfel:
dacă costul 1km de drum parcurs este 6.8 lei, asta înseamnă că dacă lungimea unei rute este de 15 km, atunci această rută, pentru a-şi acoperi toate cheltuielile are nevoie de 15 * 6.8 = 102 lei, iar 102 lei se obţin din 102 / 3 = 34 pasageri (doar 34!). Fiecare pasager de la 35 în sus aduce profit, respectiv cu cât mai mulţi pasageri, cu atât mai mult profit.
asta și este cauza întrecerilor între diferite rute, sau dintre microbuzele de pe aceeaşi rută - totul este goană după "al treizeci şi cincilea pasager", care aduce profit. şi cu cât mai mulţi sunt, cu atât mai mulţi bani aduc, iar dacă este loc să stea în picioare, de ce să nu se oprească şoferul să mai strângă 3 lei?
șoferii de microbuze sunt un fel de Mario, care se întrec cine strânge mai multe monede de pe drum - cu cât mai multe le strâng, cu atât mai bine, da de faptul că ele trebuie să mai încapă undeva de gândit nu trebuie, da pintru și?
Cu toţii ştim cum se predă şi cum se învaţă în şcoli şi universităţi. şi anume aş vrea să atrag atenţia la ambele fenomene. Se învaţă la universitate, în majoritatea cazurilor, dea #mat. Se predă la universitate, în majoritatea cazurilor, încă mai dea #mat, de asta probabil şi se învaţă aşa rău.
Acum, unii din aceşti oameni, cu studii superioare, care la univer au învăţat "aşa cum a dictat profesorul", iar la laboratoare şi la examene în mare parte au copiat, au ajuns în diferite instituţii de stat. Întrebare:
De unde blea să implementeze ei ceva nou şi inovativ dacă ei nu ştiu cum asta se face? De unde să rezolve o problemă dacă ei nu ştiu cum să o abordeze, ci întreprind acţiuni "cosmetice" pentru a ascunde problema şi nu pentru a o soluţiona? De unde să trăim mai bine dacă în procesul de educaţie al generaţiilor care vin nu se schimbă nimic?
În schimb aceşti oameni, cu studii superioare, ştiu să acţioneze ca la univer - copie proiecte, tusesc, iar dacă nu ştiu ceva, se atmazesc, pentru că asta pot şi asta au învăţat la universitate.
PS: sunt şi oameni de treabă care fac lucrurile să meargă, păcat că sunt în minoritate.
PPS: în 5-10 ani, în locul celor care sunt acum în ministere, vor veni acei care acum absolvesc. asta o să fie jăstoca. iar dacă Ministerul Educaţiei (că el ar trebui să vie cu iniţiativa, nu politicienii) nu va întreprinde careva paşi pentru a schimba situaţia cu procesul de educaţie, vom trăi şi mai rău.
PPPS: pe edu.md se poate de citit Raport Activitate Ministerul Educaţiei, 2011, unde chiar pe prima pagină este menţionat unul din obiectivele ME pentru 2011:
"îmbunătăţirea calităţii educaţiei prin trecerea treptată a învăţământului preuniversitar de la principiul academic la cel de pregătire a elevului pentru viaţă;"
asta sună tare cruta, feeric, ingenios, creativ, nemaipomenit, interesant, provocător, surprinzător, remarcabil, excepţional, grandios, genial, răsunător şi încă multe alte cuvinte frumoase, dar în raport (l-am citit pe diagonală), n-am găsit acţiuni concrete care tind să realizeze obiectivul menţionat mai sus, doar statistici.
Intro
Învăţăm să citim acasă/la grădiniţă/la şcoală, o dată şi pentru totdeauna. Pe atunci citeam în glas, tare, să ne audă profesoarea, pronunţând fiecare cuvânt separat. Apoi la lecţiile de Citire ne dădea texte să exersăm şi ne testa viteza de citire per minut. Îmi amintesc la şcoală în clasa I citeam aproape 90 cuvinte/minut şi eram fericit, pentru că alţii nici la 50 nu ajungeau. Dar asta a fost tot, după clasa I deja nu mai învăţam cum să citim, pentru că eram ocupaţi de aritmetică, istorie, ştiinţele naturii, iar mai târziu algebră, geometrie, biologie, fizică, chimie, după care fiecare la universitate a învăţat obiecte şi mai complexe, care necesită procesarea unui volum tot mai mare de informaţie. Şi dacă comparativ cu şcoala, volumul de informaţie creşte de zeci, sau chiar sute de ori la unele facultăţi, atunci viteza de citire maxim s-a triplat, ajungând până la 300 cuvinte/minut.
Astfel, un lucru pe care nimeni nu ne învaţă este cititul rapid.
Pentru ce?
Cred că e evident - dacă citeşti mai repede, citeşti în timp mai scurt, respectiv acest timp "economisit" îl poţi utiliza unde vreai. Cine de obicei citește mult, economisește mai mult.
Realitatea în cifre
Viteza medie de citire a majorităţii este de 150-250 cuvinte/minut, însă învăţând câteva tehnici elementare se poate lejer de dublat viteza până la 500 cuvinte/minut, iar cu puţină practică se poate de trecut şi peste 1000 cuvinte/minut.
Descrierea
Cititul rapid, sau, în engleză "speed reading"-ul, constră în modificarea deprinderilor existente în procesul de citire. Iată câteva din ele: Sub-Vocalization - pronunţarea fiecărui cuvânt (în glas sau în minte). Aceasta necesită mult mai mult timp decât citirea "strict vizuală", când nu repeţi cuvântul citit, ci îl procesezi direct. Pentru a elimina această deprindere, mai întâi de toate trebuie de conştientizat că ea are loc (majoritatea oamenilor când citesc aceste cuvinte totodată şi "le aud" în cap, da? =) ). După ce ai conştientizat, faci efort asupra ta ca să nu repeţi în minte fiecare cuvânt. Odată cu practica sub-vocalizarea dispare. Inefficient Eye Motion - în procesul de citire suntem obişnuiţi să ne focusăm pe fiecare cuvânt în parte, ceea ce este ineficient şi la fel necesită mai mult timp. Pe lângă asta, în procesul de citire un rol important îl joacă şi vederea periferică, cu ajutorul căreia se poate de citit blocuri de cuvinte îl loc de un singur cuvânt. La fel pentru mărirea vitezei de citire se utilizează așa o tehnică simplă și banală precum urmărirea cu degetul a textului, doar că aici degetul/palma are o mișcare continuă pe care trebuie să o urmărească vederea și nu invers. Astfel odată ce vederea ta ține pasul cu mișcarea degetului, ochiul nu are timp să se focuseze pe fiecare cuvânt, ci este ”silit” să citească cuvântul ”din mers”. Regression - recitirea cuvintelor sau a secvenţelor întregi de text. După o statistică la care nu am găsit sursa, recitirea cuvintelor constituie 30% din timp. Adică din fiecare oră, 20 minute sunt dedicate recitirii.
Experienţă personală
Înainte de a învăţa tehnici de citire rapidă, viteza medie de citire pentru texte în limba engleză era de 190 cuv/min. Doar într-o singură seară, eliminând încercând să elimin subvocalizarea, am ajuns la cifra de 300 cuv/min. După o săptămână, în care am practicat cititul rapid, am ajuns la 500 cuv/min. Experimentul continuă.
Ce trebuie pentru asta
Să citești constant, de câteva ori pe săptămână și răbdare, pentru că rezultatele mai mari necesită practică.
Cine poate beneficia
studenții
oamenii care au liste lungi de cărți care așteaptă să fie citite
angajații care trebuie permanent să proceseze un volum mare de informație
