Sunt anumite momente în viaţă când faci schimbări majore în felul în care trăieşti. Fie decizi să pleci de la jobul curent, fie să pleci în altă ţară, fie să-ţi schimbi domeniul de activitate, fie să-ţi schimbi partenerul, fie să divorţezi, fie orice altă schimbare care afectează considerabil modul în care îţi petreci timpul.
Aşa decizii necesită mult curaj şi nu toţi au puterea să le facă. Pe lângă asta, în astfel de momente grele, aceste persoane au nevoie şi de o susţinere din partea persoanelor apropiate şi din partea familiei.
Şi totuşi dacă cineva a prins la curaj să facă schimbarea, ei imediat se ciocnesc de următorul perete - de cele mai dese ori, persoanele de la care cel mai mult aştepţi susţinere sunt acelea care te descurajează cel mai tare: "de ce îţi trebuie să pleci de la acest job? n-ai unde să pleci în altă parte, stai aici", sau "ce-i cu tine, de ce nu vrei să-ţi găseşti un job pe specialitate? pentru ce ai mai învăţat 4 ani la Tehnologii Informaţionale, iar acum îţi cauţi un job în Marketing?", "ai trăit 10 ani cu el/ea, lasă că treceţi şi peste asta", etc. Probabil de asta nici nu avem multe schimbări în viață, pentru că oamenii care ne sunt aproape ne împiedică să le facem.
Deseori băgăm opinia noastră celorlalţi bazându-ne pe scuza că cineva este mai în vârstă şi "ştie ce e aia viaţă" sau pe acea că "eu ştiu ce este mai bine pentru tine" şi foarte rar respectăm deciziile pe care le fac oamenii dragi, astfel oferindu-le suport în momentele grele prin care ei trec. Cât de diferită de opiniile proprii n-ar fi decizia, încurajează persoana, pentru că ea are nevoie de asta. Totodată e ok să-ţi expui părerea proprie referitor la subiect, dar indiferent care va fi decizia, oferă suport în loc de critică.
2 comments:
ei, kak skazat'.. da dak îl susţii şi de fapt se aruncă într-o prăpastie - asta desigurat la figurat. E discutabil, dar, da, suportul celor apropiaţi e foarte important. Dar şi acesta uneori poate fi de prisos. ap caroci eu am vrut s zic că agree, but nu absolutely :P ponial (adik eu te-am susţinut, da nu cu tătu :D)
@olea,
la noi oamenii se tem să-și schimbe jobul, nemaivorbind de ”săritură în prăpastie”
Post a Comment