despre cărţile citite anul acesta. [partea 1]

Nu pretind a scrie "book review"-uri profesioniste, dar voi încerca să expun careva păreri despre cărţile pe care le-am citit şi ideile care mi-au plăcut. Am citit anul acesta 20 cărţi - o cifră care m-a surprins foarte mult, pentru că nu-mi planificam să ajung nici la cifra 10 :). În postarea dată am scris despre 3 cărţi, citite recent. Despre celelalte urmează.

"Power of Full Engagement". Jim Loehr, Tony Schwartz
O alternativă cărţilor despre Time Management, care m-a ajutat să realizez cum să-mi ajustez activitatea zilnică pentru a fi mai energic. În carte se povesteşte despre periodicitatea în natură şi despre o resursă care se menţionează şi se ia în consideraţie destul de rar - energia, care este de patru feluri: fizică, emoţională, intelectuală şi spirituală.
Pentru a "trăi la maxim", trebuie de acordat atenţie pentru fiecare din aceste 4 tipuri de energie şi anume să "încarci bateriile" cu fiecare tip de energie, după care să le descarci. Astfel, periodicitatea aceasta antrenează fizicul, emoţionalul, intelectualul şi spiritualul nostru şi le menţine în formă. Pentru că dacă nu sunt oscilaţii şi doar te forţezi fără să te odihneşti, atunci îţi uzezi starea fizică (spre exemplu). Şi invers, dacă doar odihneşti fizicul (ceea ce se observă la majoritatea oamenilor), atunci te atrofiezi.

"Emotional Intelligence 2.0". Travis Bradberry, Jean Greaves
Toţi ştiu ce este Inteligenţa Intelectuală, sau IQ-ul, şi majoritatea au şi încercat să şi-l calculeze cu ajutorul diferitor teste. Însă în ultimul timp a început să devină tot mai popular fenomenul de Inteligenţă Emoţională, sau EQ. Până în anii '90, succesul se considera a fi rezultatul IQ-ului înalt, însă acesta nu înlătura conflictele şi situaţiile stresante la locul de muncă în companii. Respectiv, succesul depindea de un alt factor şi anume Inteligenţa Emoţională, care sporea eficienţa în relaţiile interpersonale a oamenilor de afaceri.
Oamenii sunt fiinţe emoţionale, uneori emoţiile dictându-le comportamentul în situaţii de stress şi criză, iar această carte vine cu soluţii concrete pentru a trata acest subiect. Inteligenţa Emoţională este descrisă în carte ca fiind compusă din 4 componente, apoi pentru fiecare component se oferă câte ~15 strategii de îmbunătăţire. În total se primeşte ~60 strategii pentru îmbunătăţirea EQ-ului. Inteligenţa Emoţională 2.0 este o carte foarte utilă pentru toţi, care ajută să-ţi înţelegi propriul comportament şi să te controlezi în situaţii dificile.

"Never Eat Alone". Keith Ferrazzi, Thal Raz
Cartea a nimerit în lista Forbes a celor mai vândute cărţi. "Never eat alone" este o carte despre "networking", despre abilitatea de a comunica cu oamenii astfel încât să-ţi creezi o reţea de contacte pentru ca aceasta ulterior să-ţi ajute pe viitor. "Networking"-ul descris în carte este foarte diferit de acel networking pe care îl cunoaştem din reţelele sociale. Cartea conţine 31 capitole, fiecare din ele reflectând un aspect separat al fenomenului de socializare, începând de la scopul personal pe care trebuie să-l identifici şi terminând cu ideea despre cum reţeaua de contacte pe care o ai îţi ajută să creşti personal şi profesional, să obţii obiectivele propuse şi modul de viaţă dorit.

patru idei de care să mă ghidez în anul nou

poimâine e anul nou şi fiecare din noi va lua careva lucruri din cele învăţate anul acesta în anul următor. am selectat patru aşa idei de care mă voi ghida în anul următor:
1. oferă ajutor altor oameni, necondiţionat. 
asta nu înseamnă să stai şi să lucrezi pentru alţii câteva ore pe zi, pur şi simplu dacă ei întreabă ceva ce tu poţi să o faci, atunci fă-o. te vei simţi foarte bine şi vei consolida relaţiile cu acei oameni.
2. oscilează. 
totul în natură se întâmplă periodic: noaptea schimbă ziua, anotimpurile se schimbă unul pe altul, fluxul se schimbă cu refluxul, etc. procese similare au loc şi în organismele vii şi în oameni, doar că durata unei oscilaţii nu se măsoară în luni şi zile, ci sunt mult mai scurte. după lucru trebuie să vină odihna, după trezire - somn, după efort fizic - relaxarea muşchilor, iar după relaxare trebuie numaidecât să fie efort fizic, de altfel se muşchiul se atrofiază. Atrofierea se întâmplă nu doar pentru muşchi, ci şi pentru creier şi capacitatea acestuia de a funcţiona bine. după un efort mental, creierul are nevoie de odihnă, iar după odihnă are nevoie să fie pus în funcţiune. aceste oscilaţii menţin corpul într-o stare fizică şi mentală foarte bună, astfel încât nu este forţat peste măsură să se uzeze mai repede şi nu este relaxat prea tare, să se atrofieze complet.
3.  vârsta, ocupaţia, experienţa nu contează. 
toate sunt supraestimate. relaţiile dintre oameni nu au limite. cineva fără experienţă poate veni cu o idee mult mai bună pentru optimizarea unui proces decât o persoană cu 10 ani în domeniu, dar trebuie să fii deschis pentru a o asculta. o persoană de 16 ani poate avea gânduri mai interesante decât una de 22, sau chiar de 30 ani, dar trebuie să o asculţi. contează doar oamenii care te înconjoară şi atitudinea ta faţă de oameni. dacă te simţi fericit alături de ei, atunci ai grijă de ei.
4. învaţă din orice şi de la oricine. 
persoane în vârsta de 1, 2, 5, 10, 15, 20, 30, 60, toate pot să te înveţe ceva dacă le observi. şi învaţă nu doar ce e bun, dar şi ce e rău şi cum nu ai trebui să faci.

sunt mai multe, dar despre celelalte scriu altădată.
poimâine e anul nou şi fiecare din noi va lua careva lucruri din cele învăţate anul acesta în anul următor. tu te-ai gândit ce ai învăţat anul acesta?

efort vs. abilitate

Modul în care formulăm mesajul nostru contează foarte mult. Doar în ultima lună m-am convins de asta de câteva ori. Unul şi acelaşi lucru poţi să-l formulezi astfel încât receptorul să se simtă frustrat sau dimpotrivă să se simtă motivat de a face ceva.
Chiar şi diferite cuvinte, care sunt utilizate cu acelaşi scop, au un impact diferit. Această teorie a fost demonstrată în baza unui experiment, în care unui grup de copii li se dădeau câteva teste din ce în ce mai complicate. Grupul A era lăudat pentru că sunt inteligenţi şi talentaţi. Grupul B era lăudat pentru că au muncit mult.
După aceasta copiilor le-a fost dat un test foarte complicat, atât de complicat încât foarte puţini au obţinut cel puţin un răspuns corect, şi au fost întrebaţi dacă ştiu de ce nu le-a reuşit. Grupul A a spus că nu le-a reuşit pentru că nu sunt destul de inteligenţi. Grupul B a spus pentru că nu au depus destul efort.
Astfel dacă noi lăudăm copiii pentru inteligenţa lor, asta îi învaţă că succesul depinde de abilităţile şi inteligenţa lor şi dacă aceştia se confruntă cu o situaţie grea în care nu le reuşeşte, concluzia lor este că ei nu sunt foarte inteligenţi. Pe de altă parte, lăudând copiii pentru efort îi ajută să se focuseze pe aceea ce ei pot controla - efortul depus.
Dar nu doar pentru copii e just, lucrează la fel şi cu maturii, respectiv ar fi bine să atragem atenţia la modul în care spunem lucrurile.

Articolul original, în engleză, cu mai multă informaţie despe experiment, îl puteţi găsi aici.

2 lucruri despre 2011

Surprinzător - aşa mi-am dorit să fie anul 2011. Nici nu mi-am setat careva obiective pentru anul acesta, ca să fie şi mai surprinzător. Şi a fost.

Acest cuvânt descrie în mare măsură tot ce s-a întâmplat pe parcursul lui 2011: oamenii pe care i-am întâlnit, ideile pe care m-am apucat să le implementez, evenimentele la care am participat, lucrurile pe care le-am învăţat şi multe multe altele. Aş vrea să menţionez doar 2 lucruri pe care le-am învăţat şi aş vrea să le împărtăşesc.

Sincronicitate.
Poate suna banal, straniu, fluffy şi neserios, dar am simţit acest fenomen pe pielea proprie. Cine a văzut filmul The Secret, acolo era o chestie că dacă te gândeşti la ceva şi îţi doreşti tare-tare, atunci se realizează. Păi nu e aşa. Nu, nu se realizează ci doar îţi intersectează viața ta cu alţi oameni şi alte evenimente care te pot ajuta, dacă le permiţi să o facă. Un eveniment la care nu vroiam să merg sau un training la care nu-mi doream să particip pentru că eram prea obosit după alte 2 zile de training s-au transformat într-un timp petrecut foarte plăcut, cu prieteni pe care nu i-am văzut de mult timp, deşi nu ştiam vă vor veni. Sau training-ul mi-a făcut cunoştinţă cu o persoană cu care am interese comune şi probabil în anul care vine vom face un proiect în parteneriat. Și cazuri sunt multe. Sincronicitatea te sincronizează cu acei de care ai nevoie, trebuie doar să fii atent să-i observi.

Creier.
Am devenit pasionat de acest organ. Am citit câte ceva despre el şi am înţeles cât de complex este. Şi vreau să-l studiez mai departe. Nu mă refer doar la psihologie, ci şi la structura şi funcţionalitatea creierului. În ultimii ani au apărut foarte multe cărţi publicate la subiectul dat, cărți accesibile pentru toți, fără termeni specifici și explicații pe care le înțeleg doar acei ce studiază creierul, care reflectă cum funcţionează şi care sunt procesele care au loc în creier. Am realizat că toată multitudinea de reguli care există în toate sferele de activitate ale omului, la baza cărora stau relaţiile interpersonale ale oamenilor (management, leadership, prietenie, comunicare, educație, etc.), pot fi deduse și explicate în contextul percepţiei de către creier a informaţiei din exterior şi a proceselor interne. Creierul este responsabil absolut de tot (ok, poate împreună cu măduva spinării), de la reglarea proceselor fiziologice şi manifestarea emoţiilor, până la raţiune şi comportament. Dacă înţelegi cum funcţionează acest "centru de operaţiuni", atunci ştii cum să te autogestionezi mai bine și cum să interacţionezi cu alți creieri mult mai eficient.

Asta e, pe scurt. Acum aștept cu nerăbdare anul 2012, de la care știu ce vreau, rămâne doar să mă apuc de lucru :)

poate unii nu-și dau seama dar...

Ia o poză de a ta. Una unde ți se vede foarte bine fața.
Uite la ea și ține minte că în 10 ani te vei uita la această poză și vei admira frumusețea pe care o posedai.
Admiră această frumusețe acum.

video interviu despre copii şi cerepaşce

Un interviu foarte interesant, despre autocunoaştere şi acceptare de sine.

realismul şi scrisoarea unui copil

Mai jos este o scrisoare a unui copil:

“Hello,

I will become a president.

I know … I know.

You’re thinking I’m a naive kid. You won’t believe in me or in my ability to reach that lofty goal. You’re laughing at me and thinking I’m like all kids who say things they don’t really mean. But I want you to know one little thing.

I’m proud of my childish way of thinking. And I mean what I’m saying. I want and will be a president. You adults spoil your lives with your dull and dumb way of thinking.

You adults spoil your lives when you become afraid of everything and play it safe.

You adults spoil your lives when you worry about everything.

You adults spoil your lives when you take it too seriously.

You adults spoil your lives when you try and be Realistic!

I was born differently.

I was born joyful to enjoy every moment.

I was born courageous to try everything.

I was born persistent to get what I want.

I was born to speak from the heart.

And I’m not shy of telling everyone what I feel is really important to me.

I don’t want to become realistic like you.

I don’t want to give up on my dreams.

I want to play it big, not to play it safe.

I love and believe in the beauty of my dream.

I will become a president.

And the only way I know to achieve my dream is to stop being realistic.

I know that one day I will grow up. But I will work hard to preserve my childish way of thinking and acting.

I don’t want to become realistic, if I have to spend the rest of my life at a job I hate.

I don’t want to become realistic, if I have to care about money more than I care about my family and the people I love.

I don’t want to become realistic, if I have to care about work more than I care about my well-being.

I don’t want to become realistic, if I have to give up on my dreams too early and too easily.

I don’t want to become realistic, if I have to ignore the love and light in my heart.

When I grow up, I will remain as foolish as you think I’m now.

When I grow up, I will remain as hasty as you think I’m now.

When I grow up, I will remain as naive as you think I’m now.

When I grow up, I will become all the bad things you think I’m now, but I will not become realistic.

See this lamp that is lightening my room. It wouldn’t have been there, if Mr. Edison was realistic.

I’m afraid to tell you that if I become as realistic as you are, I will achieve nothing!

Last night before I went to bed, I heard someone say to me, “Son, your heart is your one and only trusted friend and advisor. Listen to it”

I love this advice. It makes a lot of sense to me.

Ok, that’s enough for this letter. Now, I have a lot of work to do.

Presidents should be busy, shouldn’t they?

So, here is my final advice to you…

If you want to become a president like me, don’t be ______ (fill in the blanks).”

Tu ce ai pune în spaţiul liber? Realist?
_____

"Hai să fim realişti" - fraza care ucide curajul de a încerca ceva nou, ucide visul din fiecare persoană. 

Am scris recent despre schimbul dintre universul interior şi fleacurile materiale din exterior pe care în facem când creştem şi cred că "realismul" e inventat de maturii care au uitat cum e să visezi, pentru că sunt geloşi pe acei care o pot face.

"See this lamp that is lightening my room. It wouldn’t have been there, if Mr. Edison was realistic."

sursa scrisorii