Tuesday, June 29, 2010

oleacă de filosofie

Cât de des ne dăm întrebarea: de ce lucrurile sunt aşa cum sunt? Mai jos este descris un experiment pe care l-am citit ceva timp în urmă.

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

Şi totuşi, cât de des ne întrebăm de ce avem unele reguli, dorinţe, constrângeri, înţelegeri, neânţelegeri, tentaţii, disgusturi, valori, obiective, stereotipuri şi multe altele, pe care nu le putem explica decât prin: "aşa a fost decând mă ţin minte" sau una şi mai tâmpită: "aşa-i de când lumea şi pământul"... tu şi ai fost atunci şi ştii cum a fost?
Totuşi suntem oameni, nu maimuţe. Însă oricum tindem să judecăm lucrurile fără a pătrunde în esenţa lor. Şi totodată toate acestea sunt parte componentă a fiecăruia din noi, respectiv analiza lor duce la cunoaşterea de sine.
Exemple actuale sunt o sumedenie, pe TV, internet, în politică, în educaţie, etc., dar mă voi opri aici.

sursa imagine

6 comments:

olea said...

iaka Iulik, m-ai gruzit. noi j intr-adevar ne temem sa iesim din limite imaginare...

iulian said...

important e să faci ceva pentru a trece peste frica asta... să te cunoşti pe sine, să fii deschis, să pătrunzi în esenţa lucrurilor...
e bine că măcar realizăm (unii) frica asta - primul pas e făcut

Unknown said...

bun experiementul

iulian said...

mi-a plăcut şi mie :)

fermoar said...

foarte des oamenii nu stiu cum sa iasa deja din rame si sa fie creativi pu ca o viata au trait cu limite...

fain experimentul

iulian said...

nu ştiu cum să iasă pentru că nu ştiu că se poate de ieşit în genere, că este altceva înafară