o scurtă introducere la subiect:
sunt lucruri care evoluează în timp și sunt lucruri care nu evoluează.
evoluția e condusă de necesități sporite față de ceva. iar dacă necesitățile nu sunt acoperite, se inventează ceva nou.
balonul cu aer cald, care probabil realiza visul omenirii, zborul liber, a fost foarte rapid înlocuit cu avionul, care a evoluat foarte mult, până și întrecând viteza sunetului, după care au apărut și navele cosmice.
căruța, care inițial se făcea cu roți mai mici/mari, cu montură mai comodă pentru cai (o evoluție a sa), a fost înlocuită cu automobilul, care la fel a evoluat.
sulița din antichitate, care are evoluția sa: se făcea din diferite materiale, mai subțire, mai groasă, mai ascuțită. dar la un moment dat viteza de zbor era insuficientă pentru vânătoare. aici s-a trecut la un alt nivel - arcul cu săgeți. aici iarăși evoluția sa - arcul din diferite materiale, tensiunea corzii crește, săgeți zimțate, apoi otrăvite, duble, etc. până la momentul când nici ele nu realizează scopul - ucidere instantanee. aici apar armele ”fierbinți”, cu viteză de zbor și frecvență de tragere foarte înaltă.
ei bine, sper că este clară ideea, acum să mă întorc la subiect.
educația, așa cum o cunoaștem la moment a apărut în secolul... mm... caroce tare demult (China sec.V B.C., mijlocul sec. IV B.C. în Roma Antică, sec. X-V B.C. în India și ~385 B.C. în Grecia)
și asta sunt deja anii de apariție a școlilor, care erau (citez): ”the concept of grouping students together in a centralized location for learning”, adică cam aceeași ce avem noi astăzi.
aproximativ 2400 ani diferență în timp și aproximativ 0 modificări în concept, pentru că astăzi universitatea (școala) are același concept de ”grupare a studenților împreună într-un loc centralizat pentru învățare”, deși mă îndoiesc că acum e pentru învățare.
să analizăm necesitățile pe care le acoperă acest concept al școlii:
până prin secolul XV al erii noastre, totul de ce era nevoie pentru educație era cititul, scrisul, vre-o limbă străină și poate încă ceva, adică lucruri pe care la noi se învață fie la grădiniță, fie în clasele primare.
volumul de informație era foarte mic, comparativ cu zilele noastre.
acum însă un student trebuie: să învețe unele lucruri fără ca să le vadă vreodată, să învețe teorii complexe, care decurg una din alta, cu o mulțime de tangențe și pur și simplu să asimileze un volum de câteva mii de ori mai mare decât în trecut, să poată să le aplice în practică, etc. și toate aceste să le facă ”în grup într-un loc centralizat”.
știți săpăliga din antichitate?
ea se folosea pentru a săpa porțiuni mici de pământ, pentru a cultiva ceva.
iar asta este sapa contemporană
și cu ea lumea tot sapă, doar ca nu portiuni mici, ci hectare intregi de pământ, însă ar mi mai normal să folosim în acest scop ceva mai performant. acum se poate pune întrebarea: mai performant e mai scump și necesită investiții, cercetări, bla bla bla...
da, dar pe termen scurt. iar dacă să luăm pe termen lung - economiile vor fi enorme. cine știe - înțelege ce vreau să spun. și pe lângă asta, ce evoluție se petrece fără mari investiții? toate invențiile numără ani întregi de analiză și miliarde de resurse investite...
cu educația este analogic.
deci, avem așa sistem educațional de la începutul erii noastre simplu pentru că nu a evoluat.
însă necesitățile au crescut, volumul a crescut, complexitatea a crescut, companiile au nevoie de oameni profesioniști și fiecare se zbate individual, suplimentar la orele petrecute în școli și universități pentru a face față.
sistemul nostru educațional este o plută, în loc să fie un crucișător sau submarină.
sursa imagine
1,
2,
3
