Sunday, November 14, 2010

de unde avem așa sistem de educație

o scurtă introducere la subiect:
sunt lucruri care evoluează în timp și sunt lucruri care nu evoluează.
evoluția e condusă de necesități sporite față de ceva. iar dacă necesitățile nu sunt acoperite, se inventează ceva nou.


balonul cu aer cald, care probabil realiza visul omenirii, zborul liber, a fost foarte rapid înlocuit cu avionul, care a evoluat foarte mult, până și întrecând viteza sunetului, după care au apărut și navele cosmice.
căruța, care inițial se făcea cu roți mai mici/mari, cu montură mai comodă pentru cai (o evoluție a sa), a fost înlocuită cu automobilul, care la fel a evoluat.
sulița din antichitate, care are evoluția sa: se făcea din diferite materiale, mai subțire, mai groasă, mai ascuțită. dar la un moment dat viteza de zbor era insuficientă pentru vânătoare. aici s-a trecut la un alt nivel - arcul cu săgeți. aici iarăși evoluția sa - arcul din diferite materiale, tensiunea corzii crește, săgeți zimțate, apoi otrăvite, duble, etc. până la momentul când nici ele nu realizează scopul - ucidere instantanee. aici apar armele ”fierbinți”, cu viteză de zbor și frecvență de tragere foarte înaltă.

ei bine, sper că este clară ideea, acum să mă întorc la subiect.
educația, așa cum o cunoaștem la moment a apărut în secolul... mm... caroce tare demult (China sec.V B.C., mijlocul sec. IV B.C. în Roma Antică, sec. X-V B.C. în India și ~385 B.C. în Grecia)
și asta sunt deja anii de apariție a școlilor, care erau (citez): ”the concept of grouping students together in a centralized location for learning”, adică cam aceeași ce avem noi astăzi.
aproximativ 2400 ani diferență în timp și aproximativ 0 modificări în concept, pentru că astăzi universitatea (școala) are același concept de ”grupare a studenților împreună într-un loc centralizat pentru învățare”, deși mă îndoiesc că acum e pentru învățare.
să analizăm necesitățile pe care le acoperă acest concept al școlii:
până prin secolul XV al erii noastre, totul de ce era nevoie pentru educație era cititul, scrisul, vre-o limbă străină și poate încă ceva, adică lucruri pe care la noi se învață fie la grădiniță, fie în clasele primare.
volumul de informație era foarte mic, comparativ cu zilele noastre.
acum însă un student trebuie: să învețe unele lucruri fără ca să le vadă vreodată, să învețe teorii complexe, care decurg una din alta, cu o mulțime de tangențe și pur și simplu să asimileze un volum de câteva mii de ori mai mare decât în trecut, să poată să le aplice în practică, etc. și toate aceste să le facă ”în grup într-un loc centralizat”.
știți săpăliga din antichitate?

ea se folosea pentru a săpa porțiuni mici de pământ, pentru a cultiva ceva.
iar asta este sapa contemporană

și cu ea lumea tot sapă, doar ca nu portiuni mici, ci hectare intregi de pământ, însă ar mi mai normal să folosim în acest scop ceva mai performant. acum se poate pune întrebarea: mai performant e mai scump și necesită investiții, cercetări, bla bla bla...
da, dar pe termen scurt. iar dacă să luăm pe termen lung - economiile vor fi enorme. cine știe - înțelege ce vreau să spun. și pe lângă asta, ce evoluție se petrece fără mari investiții? toate invențiile numără ani întregi de analiză și miliarde de resurse investite...

cu educația este analogic.

deci, avem așa sistem educațional de la începutul erii noastre simplu pentru că nu a evoluat.
însă necesitățile au crescut, volumul a crescut, complexitatea a crescut, companiile au nevoie de oameni profesioniști și fiecare se zbate individual, suplimentar la orele petrecute în școli și universități pentru a face față.
sistemul nostru educațional este o plută, în loc să fie un crucișător sau submarină.

sursa imagine 1, 2, 3

4 comments:

Alex said...

Iulian, cred ca trebuie sa analizam situatia un pic mai low-level, sa incercam sa ne dam seama care sunt scopurile sitemului.

Dintr-un punct de vedere, putem spune ca sistemul nu s-a schimbat mult, deoarece nu exista o astfel de necesitate.

Sistemul trebuie sa-i invete pe oameni sa gindeasca, iar pentru asta ai nevoie de un prof care poate sa te inspire, de un loc cald, de tabla si de creta.

E mai bine daca sunt si zorzonele de genul "conexiune la Internet", dar pentru mine mai mult conteaza sa nu fie frig in cabinet, sa nu fie tabla proasta si sa fie buna iluminarea.


Poate asa e doar la noi, dar am impresia ca universitatea este doar un mecanism care iti arata directia, iar tot "hard work" il face studentul.

Toti profii mei preferati sunt oameni care te atrag prin modul lor de povestire; daca eram pus in conditiile in care trebuie sa-i ascult stind pe o piatra dintr-o pestera iluminata de un micro-rug, nu cred ca asta ar reduce din "degree of coolness".


Toate exemplele pe care le-ai adus au in comun un lucru, acestea erau implementate de catre oameni care nu se simteau bine in mediul existent (si au decis sa-l schimbe).

Eu cred ca trebuie sa optimizam in oameni abilitati de baza (analiza, sinteza, debugging, experimentarea, etc) si sa-i lasam pe fiecare din ei sa-si aplice acele abilitati in diferite moduri - care ne vor surprinde prin "wowness factor".

Trebuie sa tinem cont de faptul ca in orice proces de studiu, bottleneck'ul principal este viteza de intelegere a studentului. Poti sa folosesti orice mijloace (ex: prezentari cu proiectoare, sa inscrii video clipuri, sa publici info online, etc)- dar daca nu exista un prof care poate sa explice bine - nu are rost.

Internetul ne ofera orice informatie, practic gratis - in pofida acestui fapt nu observam un salt enorm in performanta academica a studentilor. De ce?

------
Deci, ce fel de schimbari in sistem iti imaginezi?

iulian said...

Alex, am scris din perspectiva mai multor universități, pentru că la TI, comparativ, lucrurile stau mai bine chiar...

Dar să o luăm de la un capăt: necesitățile sunt dictate de cerințele companiilor, pentru că pentru asta învățăm, ca ulterior să aplicăm cunoștințele la un job, care să ne ofere sustenabilitate financiară, perspectivă de dezvoltare și multe altele.
Acum, ar fi normal ca la universitate să înveți, în primul rând, anume aceea de ce vei avea nevoie să faci la serviciu și dacă să luăm cazuri concrete, cunosc foarte multe persoane la facultatea finanțe și bănci, care de facto nu cunosc ce e o factură fiscală, sau alte documente ”elementare”, nemaivorbind de lucruri mai sofisticate (ex. cash flow)

sistemul trebuie atât să-i învețe pe oameni să gândească, cât și să-i învețe subiectele din curriculum. asta noi gândim așa, dar nu înseamnă așa că este corect. procesul trebuie să decurgă în paralel, de învățare a subiectului și de învățare a gândirii, și aici sunt de acord că trebuie un profesor bun, care să poată să inspire și să fie un psiholog măcar cât de cât. pe lângă asta, procesul de învățare să gândești trebuie pus pe roate încă de la școală/liceu și la universitate să practici tot mai mult activități similare cu cele din companii.

cât ține de ”zorzonele”, ele facilitează învățarea, sunt parte din educația non-formală. spre exemplu era tare cruta când ne spuneai să intrăm pe blog să mai vedem ce este pe akolo, sau când utilizai tabla la maxim, desenai, apoi descrierile și asocierile care se făceau se întipăreau mai bine în creer, dar asta o făceai doar tu. și asta deja este nivelul următor, cel care e mai sus decât acel descris de mine în post.
poți să faci miracole doar cu o tablă, dar nu toți știu cum...

direcția poate și o arată universitatea, dar pentru ce dară 4 ani de zile să stai la ea? nu cred că nici pentru diplomă. eu m-am angajat la serviciu înainte de a primi diploma, la interviu nu m-a întrebat nimeni de note, obiecte, etc. după ce am primit-o, o hârtie micuță și o bucată de carton, stă trântită pe raft și strânge praful din cameră. tolk din ea 0.

referitor la confortul în mediul existent și schimbare. eu cred că studenții simt un disconfort foarte mare pentru că s-au săturat să scrie conspecte, pentru că profesorul crede că dacă scrii conspect, ți se memorizează mai bine. sorry dar asta e bullshit. sunt în mare parte 3 categorii de oameni: vizuali, auditivi și kinestetici. păi iată, pentru kinestetici conspectul are ceva efect, pentru auditivi tot, dar vizualii rămân la o parte și înjură, pentru că nu văd relevanța acestui fapt.

și iarăși optimizarea abilităților de bază a studenților trebuie să înceapă de la școală, iar la universitate trebuie cât mai multă practică.
da, îi dai homework să învețe acasă, dar nu vii la univer și îi dai o foiță dublă și 15 întrebări, ci îl pui față în față cu o problemă reală, care poate apărea apoi în viața lui la serviciu, sau în altă parte, ca el să trăiască această experiență și să învețe din greșelile sale.

și iarăși, accentuez, am scris asta nu doar bazându-mă pe experiența din UTM, ci mai multe universități.

iulian said...

și ca să răspund la ultima întrebare, ce schimbări văd:
1. familiarizarea la toți profesorii cu modelul VAK (visual, audial, kinestetic) și refacerea cursurilor sale conform acestui model, pentru un randament mai înalt de asimilare a informației (sau un model mai avansat SAVI - somatic, audial, visual, intelectual)
2. în cazul UTM, TI, de elaborat o listă de softuri care să prezinte study case-uri de diferite situații, care să fie elaborate ulterior de studenții ultimului an și ulterior să fie utilizate pentru practică (nu pot să dau acum un exemplu de așa program, dar la sigur trebuie să fie ceva)
3. o colaborare dintre universități și companii. eu cred că dacă s-ar face un simplu needs assessment la companii, de ce au ele nevoie, care sunt procesele și procedurile de bază, și de oferit asta studenților, impactul va fi mult mai mare
4. de eliminat birocrația în universități
5. implicarea elementelor educației non-formale, cel puțin a unor elemente online (bloguri, forumuri, etc.)
6. includerea obligatorie a unor cursuri de comunicare, pentru toți

dar totul asta este lipsit de sens dacă studentul nu are motivația să învețe.

iulian said...

da, și încă lista poate continua... am scris doar ce mi-a venit acum în minte...
dar să faci un brainstorm - se găsesc multe și interesante