fără titlu, dar cu puțină nostalgie

Uneori, mă apucă un dor de scris. Nu am scris de 5 ani pe acest blog, iar anul acesta se împlinesc 10 ani de când îl am.
Iar când mă așez să scriu, mă uit la foaia albă de pe ecran cum se uită la mine, răscolesc în minte prin lucrurile despre care aș vorbi și parcă nu-mi vine nimic în cap despre ce aș putea scrie. Atunci închid blogul și îmi caut de treabă.

 

Dar totuși dacă să scriu ceva, acum 10 ani în urmă aveam 21, eram student, aveam planuri uraganuri și eram verde la minte.
Astăzi sunt la 2 săptămâni de anul nou, 2019, la 31 ani, cu familie cu doi copii, cu multe oportunități și oleacă mai copt la minte.

E bine că este progres.

[sursa imagine]