scenariul 1: îmbunătăţirea procesului de învăţare

am scris aici un articol despre sistemul de învăţământ curent, unde am menţionat 2 scenarii de îmbunătăţire al acestuia. postarea dată abordează primul scenariu:

îmbunătăţirea procesului de învăţare a sistemului de învăţământ.

Două din problemele majore ale sistemului de educaţie este ineficienţa metodelor de predare a informaţiei şi lipsa unor obiecte de cunoştinţă generală în şcoli şi universităţi (ex. creativitate, arta oratorică, comunicare eficientă, lucru în echipă, ocrotirea mediului înconjurător, etc.).
În ultimii 10 ani, odată cu avansarea tehnologiilor, au fost descoperite multe lucruri interesante şi utile în domeniul cercetării creierului (neuroştiinţei) şi în domeniul psihologiei, care oferă o nouă privire asupra procesului de învăţare al omului şi care demonstrează faptul că

"There is no greater anti-brain environment than the classroom and the cubicle." 

-Dr.John Medina, Brain Rules

Procesul de învăţare aşa cum este el acum în şcoli şi universităţi împiedică performanţa studenţilor şi nu oferă practică - doar teorie şi aceea într-o modalitate ineficientă. Pentru asta să ne amintim cum au loc orele la universitate:
1. o mare parte din ore constau în faptul că vine profesorul şi timp de 1h20min dictează conspect (dacă îşi ştie conspectul - se plimbă prin sală, dacă nu - se pune la tribună).
2. nu există interacţiune între profesor şi studenţi, comunicarea este profesor -> student
3. lucrările de laborator sunt copiate din an în an
4. studenţii la ore sunt observatori pasivi, în loc să fie participanţi activi
5. informaţia este oferită foarte plictisitor
Deci are loc simplul transfer de informaţie, de la profesor la student, cu iniţiative (deseori nereuşite) de a pune în practică informaţia nouă. În rest nimic din ce le trebuie angajatorilor:

Respectiv, îmbunătăţirea situaţiei şi a sistemului de învăţământ constă în

antrenarea profesorilor în principiile după care creierul uman învaţă şi asimilează informaţia.

Asta sună foarte complicat, însă în realitate totul este mult mai simplu:
1. În primul rând - eliminarea obiceiului de a scrie conspecte la ore. Pentru că e stupid. Avem orice fel de informaţie în internet la distanţa unui click, însă pierdem mai mult de o oră pentru a scrie conspect. Acest timp trebuie utilizat pentru discuţii şi pentru a clarifica careva momente mai complicate. Aceasta automat va rezolva şi
2. problema comunicării, care trebuie să fie bilaterală, profesorii trebuie să discute cu studenţii. Aici nu mă refer la evaluarea cunoştinţelor studenţilor, atunci când profesorul scoate un student în faţă şi începe să-l întrebe, ci la procesul de predare a informaţiei noi.
3. interactivitatea informaţiei. dacă să o iau foarte simplu - noi avem 2 ochi, o gură, 2 urechi, 2 mâini şi un creier cu o imaginaţie foarte bogată, însă la universitate se utilizează doar urechile (pentru a asculta conspectul), mâinile (pentru a scrie conspectul) şi puţin creierul (pentru a rezolva probleme). restul stau şi "нервно курят в сторонке", cu speranţa că cineva va avea nevoie ele.
Este demonstrat faptul că mai mult de jumătate din toate resursele creierului revine sistemului vizual. În şcoli şi universităţi însă nimeni nu a auzit de vizualizarea informaţiei sub formă de imagini, diagrame sau concepte care să fie intuitive. Şi chiar dacă cineva utilizează un proiector la ore, slide-urile acestuia sunt o copie a conspectului, pline cu text, pe care profesorul, întors cu spatele la studenţi, le citeşte liniştit şi monoton în timp ce studenţii mai dorm sau se ocupă cu activităţile sale.
Interactivitatea informaţiei poate fi realizată şi prin utilizarea posibilităţilor internetului - un alt instrument cu un potenţial enorm, dar de care nu se beneficiază deloc. TED, TedEd, Khan Academy, Twitter, YouTube, Vimeo, toate acestea şi multe altele conţin foarte mult material didactic interactiv şi util pentru elevi şi studenţi, tot ce le rămâne profesorilor este să le utilizeze, atât.
4. creativitatea - "la examene va trebui să scriţi aşa cum v-am dictat în conspect" - fraza care inhibă toate încercările de manifestare a personalităţii şi creativităţii.

Sumarizând cele expuse mai sus într-o soluţie concretă pentru îmbunătăţirea procesului de educaţie:

1. antrenarea profesorilor în livrarea informaţiei mai eficient
2. revizuirea materialelor didactice utilizate de profesori şi modificarea acestora pentru a le face mai interactive şi eficiente (aici pot fi create task force-uri pentru domenii întregi)
3. revizuirea obiectelor predate în şcoli şi adăugarea obiectelor de cunoştinţă generală

Cel mai mare efort trebuie depus la punctul 2, de către profesori. Aici şi vor apărea cele mai multe nemulţumiri şi rezistenţă, pentru că ei sunt lenoşi şi nu vor să depună efort.

Cât ţine de cheltuieli, va fi nevoie de finanţare pentru a organiza o conferinţă în care vor fi antrenaţi profesorii şi pentru revizuirea materialelor didactice. Cea mai mare sumă de bani va fi necesară pentru logistică în şcoli, dar pentru a o estima trebuie de luat în vedere mai mulţi factori.

Acestea sunt câteva idei de îmbunătăţire a unei părţi componente a sistemului de educaţie - procesul de predare a informaţiei. Sistemul educaţional modificat în întregime arată foarte diferit.

to be continued...