extremismul în gândire

Foarte des în dezbateri de idei şi pur şi simplu în discuţii ne aruncăm în extreme, pentru a evidenţia punctul nostru de vedere. Şi asta pe de o parte e bine, pentru că din lucrurile contradictorii apare ceva nou. Însă extremismul acesta, care defapt este utilizat doar pentru a consolida punctele forte ale unei idei, este dăunător procesului de comunicare, pentru că nu ia în consideraţie beneficiile celeilalte extreme.
Să luăm un exemplu concret care recent se discuta într-o părticică a blogosferei: Cum trebuie trataţi oamenii?

Soluţiile diametral opuse formează un segment, pe care, mişcându-ne spre unul din puncte, utilizăm mai mult una sau cealaltă abordare. Să le analizăm:
Generalizarea oferă în mare parte informaţii despre factorii externi care afectează persoana: este parte a unei societăţi etnice, religioase, etc. care definesc într-o oarecare măsură persoana ca parte componentă a ceva mai mare.
Individualizarea, pe de altă parte, se focusează pe o singură persoană, preponderent pe factorii interni ce caracterizează individul. Indubitabil ambele extreme au beneficiile sale, însă cu cât mai mult ne apropiem de una din extreme, cu atât mai mult ne lipsim de beneficiile celeilalte.

Extremele sunt bune, însă nu trebuie să ne ţinem de ele, pentru că în majoritatea cazurilor, ceva mai bun se află mereu undeva la mijloc. 

Astfel, dacă să alegem un punct pe segmentul de mai sus pentru a avea o abordare cât mai amplă a unei persoane, acesta la fel ar fi în regiunea de mijloc, unde beneficiem de o descriere amplă a persoanei, atât din perspectiva factorilor interni precum valorile, prejudecăţile, experienţa, etc., cât şi a celor externi - societatea, religia, cultura, etc.

PS: un exemplu foarte actual este modalitatea de petrecere a timpului, fie în lumea reală, fie în cea virtuală:

La momentul de faţă, virtualul predomină la majoritatea tinerilor, însă un experiment al unui tânăr care s-a dezis de lumea virtuală este mai aproape de real, lipsindu-se de beneficiile virtualului.

PPS: ca să nu fiu şi eu extremist şi să spun că trebuie de gândit doar la extreme sau doar la mijloc, fiecare decide pentru el poziţia pe segment şi abordarea corespunzătoare şi sunt cazuri când mijlocul nu este cea mai bună variantă.