însă crește oleacă și îl dau la școală. acolo învață cunoștințe generale despre istorie, științe exacte, științe umaniste. într-o oarecare măsură i se prezintă câteva căi pe care le poate alege pentru a le descoperi mai departe. dar aici apare întrebarea - ce să aleagă?
alege și el ceva și merge la univer. aici deja îl învață lucruri complexe, de care o să aibă nevoie la serviciu (tipa). dar și aici stă la îndoială - ce direcție să-și aleagă din multitudinea care este la univer, pe care să o studieze mai detaliat? ei, alege și el cumva, apoi scrie teza de licență.
pe parcurs mai apar întrebări: să se angajeze cât e student? să facă masteratul? să se implice într-o organizație? să facă poate cursuri suplimentare? să mai facă o facultate? să se angajeze aici sau să mai caute? să-i spună sau nu? să ia anumite hotărâri? să cedeze? și cu timpul numărul de întrebări doar crește.
de mici ne învață ceea ce probabil ne va trebui câteodată și nu ceea ce cu siguranță vom face zilnic - vom lua decizii.
pentru că dacă cineva ne-ar învăța cum să luăm decizii: ce să facem, ce trebuie de luat în considerație, care sunt efectele pe termen scurt și lung, prioritățile, factorii cheie, etc., păi poate era să ne fie mai ușor, peste tot.
sursa imagine
3 comments:
poate astepti prea mult de la sistem si de la altii. eu cred ca trebuie sa asteptam sa ne invete scoala sau universitatea, ci omul singur trebuie sa inceapa sa disece lucrurile. cu cat mai degraba, cu atat mai bine
corectez> nu trebuie sa asteptam sa ne invete scoala sau universitatea...
deloc nu aștept ceva de la sistem, pentru că el are un efect destructiv și aduce foarte puțin folos. postarea e doar o constatare pentru a conștientiza problema.
însă acum omul nu va începe să disece singur lucrurile pentru că nu conștientizează această problemă.
Post a Comment