mai demult pe blogosfera moldovenească mulți scriau despre problemele din Moldova, însă puțini făceau ceva. acum trendul acesta a diminuat, lumea nu mai strigă despre lucrurile cunoscute tuturor, ci încearcă să acționeze mai mult.
nu am acces la bugetele țării și nu am în dispoziția mea echipe de oameni. însă pot face și de unul singur cu prietenii ceva pentru țară.
mai jos este o listă cu 12 lucruri pe care le poate face fiecare fără a depune efort (foarte puțin în unele cazuri) pentru ca țara în care trăim să fie mai curată, mai bună și mai iubită! (fă click pentru imagine mărită)
PS: ideea de a face ceva în stil GoodFuckingDesignAdvice era de mai demult. nu era un cuvânt potrivit, până recent.
Joi am fost la offline cu Garage.md şi am discutat despre startapuri, idei şi implementarea acestora.
Pe scurt despre Garage - este un startup incubator, care oferă: spaţiu de lucru, PC-uri, bani (până la 40k $) şi consultanţă (asta e cel mai valoros). În schimb la toate aceste beneficii, trebuie să te împarţi cu businessul tău (până la 49%, deja depinde cum negociezi).
Totuşi mulţi ezită să aplice pentru că se tem să nu li se fure ideea şi asta era de aşteptat, pentru că cu părere de rău majoritatea oamenilor în Moldova...voi ştiţi.
Însă dacă mă gândesc din alt punct de vedere:
Ca să faci un proiect trebuie foarte mult de lucru şi trebuie o echipă bună. oamenii de la Garage au realizările sale, au bani, au succes şi (după părerea mea) nu le este interesant să se apuce singuri să lucreze la proiectele altora. În schimb, ei selectează proiectele reuşite, oferă consultanţă şi resurse, pentru a avea o parte din business, iar alţii lucrează şi îşi realizează visurile. Toţi sunt fericiţi. Eu tot aşa aş face.
am scris de multe ori despre creativitate aici.
este un fenomen care a fost prezent pe tot parcursul evoluției omenirii, din antichitate, când oamenii trăiau în peșteri, până în prezent, când trăim în 2 lumi, una reală și alta virtuală.
anume creativitatea a stat la baza tuturor invențiilor și dezvoltării civilizațiilor și este responsabilă pentru inovațiile și dezvoltarea omenirii care urmează în anii următori.
dar de unde se ia creativitatea? unde se învață?
răspunsul e simplu: în orice faci de zi cu zi, în acele mici lucruri pe care le faci diferit de fiecare dată:
felicită oamenii cu ziua de naștere pe facebook cu un mesaj diferit de fiecare dată, lasă un mesaj diferit de fiecare dată pentru același eveniment, încearcă să nu te repeți în anumite acțiuni de rutină, răspunde diferit la aceeași întrebare standardă, dă frâu liber imaginației, improvizează, scrie ceva, citește, admiră, ia-ți o pauză, respiră adânc, zâmbește :D.
Mulţi moldoveni se socot buricul pământului când dau 3 lei pentru transportul în microbuz şi se cred mare "şăfi". Cazuri de aceste sunt multe şi în fiecare zi. Aici însă mi-a plăcut răspunsul şoferului.
- Opriţ la semafor.
- Voi opri după intersecţie, pentru că e verde.
- Înainte de intersecţie opriţ! Eu şi o să merg pe urmă pe jos?
- Nu pot să opresc aici, pentru că voi opri circulaţia.
- Da ghini că opriţi oriunde când vă dăm din mână!
- Auzi, noi oprim, pentru că voi nu puteţi să staţi la staţie. Şi dacă nu ne vom opri, atunci veţi întârzia la serviciu. De aceea şi oprim. Şi parcă ai 90 ani?
- Da de unde ştii, poate chiar am.
- Ap să şii sănătos dară.
Aici domnul de vreo 35 ani a ieşit din microbuz.
Şi asta încă nu e cel mai grav caz. Iată dacă pasagerul este o doamnă, păi se aprinde de parcă ar fi dus-o la 7km de la locul unde i-a trebuit. Înţeleg dacă e o băbuţă sau un nene bătrân, da aici mudaşi oameni în floarea vieţii...
Nu sunt toţi pasagerii aşa, dar cred că fiecare cetăţean ar trebui să primească educaţia despre regulile generale de circulaţie, chiar dacă nu vor merge niciodată la volan.
Pietonii şi pasagerii sunt responsabili în aceeaşi măsură precum şoferii în ceea ce ţine siguranţa pe drumuri. Doar că ei nu-şi dau seama de asta, nimeni nu le-a spus.
Nu ştiu de unde, dar am o pasiune deosebită faţă de prezentări, slide-uri, grafice şi în genere vizualizarea informaţiei cât mai simplu şi accesibil, dar cu părere de rău majoritatea prezentărilor sunt de kakao plictisitoare şi nu înţelegi nimic din ele, iar asta rezultă în timp pierdut pentru mai mulţi oameni.
Citesc şi analizez acest domeniu, iar câteodată chiar şi scriu pe http://atavy.com/ - blog pe tematica prezentărilor şi a vizualizării informaţiei.
Dacă cineva este interesat de subiect, intraţi, vedeţi.
pentru acei care găsesc scuze eşecurilor sale.
pentru acei care cred că norocul este prioritar.
pentru acei care cred că nu pot schimba nimic.
pentru acei care cred în soartă.
sloganul după care se fac toate clipurile de rahat.
acum dacă nu vezi în clip o tîţă, o bucată de bucă, sau cel puţin corpuri semidezbrăcate - "nu, nu e un clip bun! niş n-ai la şi s ti uiţ"
însă asta nu e limita. trendul continuă, limita lui fiind la moment:
cu timpul vor scoate şi cenzura, iar încă după ceva timp se vor filma scene porno în care ea/el cântă în timp ce ...
nu ştiu cine pe cine dezbracă (clipurile-societatea, sau societatea-clipurile), însă iată multaşteptatul moment de unele fete - bărbaţi dezbrăcaţi în clipuri!
oare e noul trend în trupele bărbăteşti? vom vedea în scurt timp.
PS: nu am nici o problemă cu sexul în clipuri (şi cu sexul în genere), dar ascultătorii trebuie atraşi pentru muzică şi talent, nu pentru ţîţe şi buci goale.
Seth Godin a postat mai demult pe blogul său o idee, care spune:
Go find a geek. Someone who understands gmail, Outlook, Excel and other basic tools.
Pay her to sit next to you for an hour and watch you work.
Then say, "tell me five ways I can save an hour a day."
Whatever you need to pay for this service, it will pay for itself in a week.
Să o iau de la mine (să mi se ierte modestia). Doar din lucrul cu Excel am optimizat anumite procese la serviciu şi am economisit pe lună vreo 16 ore de lucru (2 zile), dar nu lucrez doar în excel.
Acum, dacă să luăm alte companii, care practic zilnic lucrează în excel - numărul de ore economisite poate ajunge de ordinul zecilor per persoană, transformându-se în sute de ore economisite per companie. Nu este complicat, unii pur şi simplu nu ştiu că e posibil.
REZONÁNȚĂ,rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet.
Omul tot rezonează. Nu cu alte corpuri sau obiecte, ci cu lucrul său, cu oamenii ce-l înconjoară, cu acţiunile sale.
Şi atunci când lucrurile rezonează cu persoana, plăcerea şi performanţa se amplifică şi se depune suflet în ceea ce se face, iar atunci când lucrurile nu rezonează, efectul se inversează.
Nu trebuie să ştii fizică să-ţi dai seama când rezonezi cu ceva - înţelegerea vine de la sine odată cu plăcerea de la ceea ce faci. Important este să cauţi.
la o petrecere unde eşti invitat şi ştii doar 2-3 oameni te comporţi diferit decât la o petrecere unde îi ştii pe toţi,
intri pe twitter şi facebook şi în genere poţi fi oricine...
dar există un grup de oameni cu care tu eşti tu însuţi, fără măşti. nu-ţi sunt neapărat prieteni sau rude - pot fi oameni pe care i-ai întâlnit doar de câteva ori în viaţă, nu există criterii de selecţie. şi te simţi cel mai bine când îţi sunt alături, şi îţi este cel mai dureros când ei pleacă. ai grijă de ei.
Cele mai creative lecţii în viaţă le avem fie acasă, fie la grădiniţă, fie în clasele primare, atunci când învăţăm să adunăm merele, sau alte fructe gustoase.
Iar după asta totul se abstractizează la cifre şi caractere, se reduce la învăţarea de reguli şi aplicarea anumitor procedee și principii de fiecare dată.
Respectiv eu cred că una din cele mai creative profesii este să fii Profesòr, pentru că el trebuie să transmită cunoştinţele sale altora cât mai creativ, flexibil, eficient, să implice analogii şi exemple din lumea reală. El trebuie să încerce să transforme acele cifre şi caractere abstracte înapoi în simboluri şi caractere logice, trebuie să-i ajute pe elevi/studenţi să ajungă la acel *click* în mintea lor.
Un exemplu de prof creativ am avut la univer: a explicat securitatea informţională printr-o analogie cu asedierea şi cucerirea unei cetăţi, totul desenat pe tablă şi explicat pas cu pas. Aşa lecţii sunt interesante, captivante şi înţelese. Aşa lecţii sunt imposibile fără prezenţa profesorului.
Însă realitatea este că în jur de 90% din lecţii la moment pot decurge fără profesori, pentru că aceştia nu reprezintă decât sursa de conspectare a lecţiei şi pot fi ușor înlocuiţi cu o "flăşkă" cu toată informaţia necesară în format electronic. Oricum singur trebuie să înveţi.
Iar la desert un TED speech despre educaţie. Enjoy.
tot ce-i scris mai jos e aplicabil mai mult ştiinţelor exacte.
___
în mod normal (a se citi "în alte ţări"), învăţarea presupune înţelegerea materialului predat, nu doar zubrirea acestuia pentru următoarea lecţie pentru notă.
aş face o analogie la procesul de înţelegere cu jocul "пятнашки" (nu ştiu cum e în română). este un caz general, dar etapele sunt cam aceleaşi în orice caz, schimbându-se doar durata lor:
în joc
în minte
1. iniţial cifrele sunt încurcate şi începi să analizezi poziţia fiecărei cifre
1. ai citit o temă nouă/formulă/principiu, dar încă nu-i înţelegi logica funcţionării
2. începi cu începutul - pui cifra 1 la locul său, apoi 2, apoi 3 ş.a.m.d.
2. împarţi textul în blocuri logice şi analizezi separat fiecare bloc şi legătura dintre ele
3. îţi dai seama de iteraţiile prin care poţi uşor schimba 2 cifre cu locul
3. începi să "uneşti" blocurile între ele, începe să apară sensul
4. practic l-ai strâns, a mai rămas să schimbi doar câteva cifre cu locul şi gata
4. parcă ştii, parcă-i logic, dar nu eşti încrezut în sine. Încerci să faci un exemplu - nu se primeşte
5. încă câteva operaţiuni - ta-da-m!
5. te reîntorci la teorie, mai citeşti o dată luând în consideraţie exemplul şi - *click* - ai înţeles.
Totul s-a aranjat în cap aşa cum cifrele se aranjează în "пятнашки". Cel mai des, "click"-ul este însoţit de un "A-a-a-a-a!" rostit în voce sau în gând. Şi dacă ai înţeles - ap pentru totdeauna, iar dacă n-ai înţeles, atunci până mâine uiţi.
Durata acestui proces depinde de durata etapelor 2,4 şi îndeosebi 3.
Acum, pentru ce toată teoria asta.
Simplu să constat că la universitate, majoritatea profesorilor nu-ţi ajută la etapa 3 să "uneşti" blocurile între ele şi la etapa 4 - să clarifici dubiile pe care le ai.
Da, am scris ceva ce ştiu toţi, dar urmează o postare după aceasta la aceeaşi temă.
Pentru oamenii cu sensul umorului, poveste auzită astăzi dimineaţa. Puţin redactată şi cenzurată, însă sensul a rămas intact.
Era odată ca nişodată un tractorist. Trăia în tractor. Nimeni nu înţelegea de ce în tractor, pentru că oamenii normali trăiesc în apartamente şi case. Asta pe urmă s-o aflat că el era primu aftobot. Ciuvacu cista s-o spalit, o zis: "tifulabot" şi toţi au spalit că e aftobot. Acel prim aftobot se zapravle cu amestec de vodka şi kerosină.
Prodoljenie sleduet... credcă
Autorul - "mozgul somnoros de dimineaţă al lui Nicu"
Dacă citesc o carte despre un limbaj de programare, nu mă fac programator bun deodată, până nu scriu cod ca să exersez.
Dacă citesc o carte despre management, nu mă fac manager bun deodată, până nu încerc să-mi urmăresc comportamentul şi felul în care gândesc şi acţionez încontinuu.
Dacă citesc o carte despre reparaţia automobilelor, oricum nu pot repara din prima un automobil, până nu voi face aceeaşi operaţiune de mai multe ori.
Respectiv, dacă citesc o carte despre dezvoltare personală, nu înseamnă că deja sunt altfel, până nu fac un efort asupra-mi ca să acţionez şi să gândesc altfel. Iar acest "efort" nu presupune (doar) să citez cartea, ci să adopt anumite principii sau să le ajustezi pe acele existente şi să aplic în practică ideile menţionate care mi-au plăcut.
Simplu şi banal cum este, dar totuşi mulţi nu înţeleg asta.
săptămâna trecută, tot într-o zi de sâmbătă am fost la un offline cu SUN Communications. impresii despre offline:
totul a fost organizat. John Maxemchuk, directorul general SUN, fiind american de origine, a vorbit în română. mi-a plăcut că a fost foarte deschis la orice întrebare, chiar dacă erau întrebări pe care nu dorea să fie rostite (referitor la Wikileaks), însă uneori nu răspundea concret la întrebări. impresii despre ce am vorbit la offline:
o companie cu o istorie de mai mult de 15 ani, care are oferte avantajoase, dar despre asta nu știu oamenii, pentru că promovarea ofertelor nu era eficientă. acum au angajat persoane responsabile de aceste campanii de promovare și marketing cu intenția de a aduce la cunoștință spectrul de servicii pe care le prestează și prețurile corespunzătoare. impresii personale:
2 din 3 servicii pe care le oferă compania și-au depășit picul de popularitate și acum stagnează - asta e rău.
compania încearcă să soluționeze acest lucru - asta e bine.
cum? a fost adresată această întrebare, dar nu s-a răspuns la ea concret.
