rezonanţa în oameni

REZONÁNȚĂ, rezonanțe, s. f. 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele; răsunet.

Omul tot rezonează. Nu cu alte corpuri sau obiecte, ci cu lucrul său, cu oamenii ce-l înconjoară, cu acţiunile sale.
Şi atunci când lucrurile rezonează cu persoana, plăcerea şi performanţa se amplifică şi se depune suflet în ceea ce se face, iar atunci când lucrurile nu rezonează, efectul se inversează.
Nu trebuie să ştii fizică să-ţi dai seama când rezonezi cu ceva - înţelegerea vine de la sine odată cu plăcerea de la ceea ce faci. Important este să cauţi.