educația și sapa

EDUCÁȚIE s. f. 1. activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generații tinere, de influențare sistematică și conștientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice;

cândva fiind accesibilă pentru un număr foarte mic de oameni (biserici, curtea împărătească, etc.), educația a evoluat s-a extins, fiind accesibilă pentru oricine la orice vârstă.
DAR
eficacitatea pe parcursul acestor secole a rămas cam la același nivel.
situația educației este similară cu cea din agricultură în republică... 2000 de ani în urmă am lucrat cu săpăliga, acum aceasta ”a evoluat” până la sapă.

avem o mulțime de universități, toate aparent diferite, dar defapt identice, fiecare cu instrumente învechite de învățare.
”învechite” pentru că deși trăim într-o lume dinamică, unde datorită tehnilogiilor modul de viață s-a schimbat considerabil în comparație cu cel de 20-30 ani în urmă, în sistemul de educație sau adus modificări microscopice.
și nu poți zice că nu ai de unde... în ultimii 10 ani educația nonformală s-a dezvoltat foarte mult, doar că la Moldova iar va ajunge, ca de obicei peste câțiva ani, că asta e bine și ar trebui de implementat. și metodele acestea noi de educație ajută nu doar la însușirea mai eficientă a informației (fie marketing, programare, finanțe, orice), ci și la o dezvoltare personală mai bună, la consolidarea abilităților de comunicare, de lucru în echipă, de creativitate... da la noi măcar nici o evaluare a necesităților nu se face la universități (sau ei nu știu ce e asta, sau nu știu cum să o facă).

iaca așa tot lucrăm cu sapa, pe când vecinii au deja nanotehnologii

sursa imagine

(a)normalii

suntem calici, sincer, nu fizic, nu psihologic, dar moral, sufleteşte...
parcă avem mâini, picioare, capul tot parcă este pe umeri, dar ceva nu ajunge...
suntem nişte indivizi incompleţi moral care nu sunt în stare să-şi identifice personalitatea, obiectivele, vocaţia...... toate acestea fiind impuse "educate" de societate cu scopul calicirii continue...
suntem mai neputincioşi ca un roi de furnici...

...căutăm fericirea, dar nu o găsim... pe când îi trebuie foarte puţin (vezi aici şi aici)

şi trăieşte lumea... şi nu simte asta... şi crede că aşa a fost mereu...

sursa imagine

hobby vs. lucru

un om a spus odată: "găseşte-ţi un lucru să-ţi placă şi nu vei lucra o viaţă".
nu pot să spun dacă e adevărat sau fals, dar una pot să spun cert - trebuie să ai un lucru să-ţi placă. şi nu contează ce-ţi place să faci - să scrii, să consulţi sau să mergi pe bicicletă.
cât ţine de câştig (da, pentru că  lucrul trebuie să aducă resurse financiare, bla bla bla) - dacă ai un lucru care-ţi place, tinzi să devii mai bun şi ai o atitudine deosebită, aplici tehnici şi metode pentru a eficientiza lucrurile, chiar ai putea să aduci o nouă viziune asupra aplicabilităţii lucrului pe care îl faci.
caroce, ce vreau să spun este că dacă îţi place ceva să faci, ap fă acel ceva. şi dacă nu-ţi aduce parale, gândeşte-te cum să faci să-ţi aducă. iaca aşa o filozofie simplă.
doar că sunt câteva momente importante:
- oamenii se tem de lucrurile noi, respectiv ei vor mârâi mereu că ceea ce faci va eşua
- trebuie să crezi în ceea ce faci, de altfel chiar vei eşua
- distruge stereotipurile ce ţin de domeniul în cauză - gândeşte liber
- preferabil să lucrezi în echipă (cel puţin 2 oameni) asupra lucrului dorit, asta aduce o performanţă sporită. demonstrat.

o mulţime de oameni au creat cerere pentru produse/serviciile pe care le oferă lucrul lor (un simplu exemplu este facebook-ul, care a început ca o simplă reţea a unei universităţi).
şi dacă atâţia oameni au reuşit...

PS: acel om a fost Confucius, dacă cineva se întreba


sursa imagine

life

image source

viaţă

cât de lungă este viaţa noastră?

20, 22, 30 ani?
sau poate totuşi mai scurtă?
dar cât? 50, 10, 5, 2, 1 an, 6 luni, câteva săptămâni, câteve zile sau doar o singură zi?


cu toţii am auzit expresia: "de mâine încep o viaţă nouă". înseamnă că totuşi e mai scurtă ca vârsta...


zic că trăim dacă avem cel puţin un scop în viaţă. doar că scopul poate fi diferit: dacă zi de zi omul caută una şi aceeaşi - "să mă înbăt şî s'mă duc la discotecă să priţîchesc vreo padrugî", ap şi viaţa lui constă dintr-o zi care se repetă una după alta, dar o zi. 
iar dacă îţi doreşti o afacere proprie în 10 ani, atunci şi viaţa se prelungeşte.
şi când se satură, îşi caută alta...


degeaba spunem că o viaţă avem.


sursa imagine

ce vrem și ce dăm

toți vrem să ni se acorde maximum atenție când suntem în calitate de clienți,
dar cât de mult ne pasă de clienții noștri când suntem la serviciu?

if you're a bitchy client, be a good seller too.

sursa imagine

tehnologiile şi noi (sau invers)

Tehnologiile tot mai mult devin parte a vieţii de zi cu zi: servicii inteligente, telefoane mai performante ca unele calculatoare 5 ani în urmă, netbook-uri de dimensiunea unui caiet, internet mobil oriunde şi oricând şi multe altele.
Toate acestea ne simplifică considerabil lucrul şi în acelaşi timp facilitează dezvoltarea a noi tehnologii...

Şi dacă nu ne conformăm cu schimbările pe care le aduc tehnologiile, riscăm să pierdem legătura cu acei care sunt în pas cu evoluţia tehnologică şi, ca un vagon desprins de la trenul în mişcare, cu timpul să ne oprim.

Şi dacă te desprinzi - te schimbi, sau defapt rămâi acelaşi, iar ceilalţi se schimbă. Şi uneori nu-i înţelegi. Îţi pare că sunt stranii, iar lor le pare invers.

Dar viaţa continuă... unica diferenţă pentru cei ce nu se conformează fiind probabilitatea mai mare de a avea un lucru mai de rutină, mai cu curu pe scaun.

PS: ieri Orange Moldova a prezentat bloggerilor şi jurnaliştilor tehnologia 4G. un pas ferm înainte în evoluţia tehnologiilor care va deveni un element indispensabil a activităţii noastre în viitor.

sursa imagine 

ţigări şi bla bla bla (fără cenzură)

Fumatul ucide. Who the fuck cares about that? Pentru ce să scrii ceva ce nu are efect? Sau billboard-urile cu aceeaşi tematică… Aţi văzut pe cineva cine s-a lăsat de fumat pentru că a văzut inscripţia “Fumatul ucide”? poate 1 din 1000000 deşi mă îndoiesc…

Blea parcă sântem copkii: “nu se poate de fumat pentru că fumatul dăunează grav sănătăţii”. Am spus-o şi o mai spun – omului îi este pohui de tot ce i se spune/arată, până în momentul când el singur decide să schimbe ceva în viaţa sa, cât de mult ministerul sănătăţii ar avea grijă şi i-ar informa pe oameni.

Acum să presupunem că omul vrea să facă această schimbare. Şi cu ce afirmaţia “fumatul ucide” îl ajută să se lese de fumat? a?... da, corect, nihuia nu-l ajută, pentru că

1. nu inscripţia, ci omul a decis să nu mai fumeze
2. inscripţia nu oferă nici un suport în a ajuta să se debaraseze de deprinderea asta (cât de tare cei de la ministerul sănătăţii ar crede că asta într-adevăr lucrează, deşi şi lor le este ...)

asta demonstrează încă o dată faptul că la noi totul se face для галочки.

da voi aţi ştiut că spre exemplu „gustul” ţigării îl strică roşiile, laptele şi încă câteva produse, sau că una (dar bună) din mulţimea de cărţi despre cum să te laşi de fumat este 

 sunt o mulţime de lucruri care ar putea înlocui inscripţia 

dar...


sursa imagine 1, 2, 3

logica sensului cuvintelor

PS (de la Pre Scriptum): nu te gândi mult la sensul titlului ci treci la lectura propriu zisă.

acum un trend la noi este să scrii cu diacritice. 'Ş', 'ţ', 'ă', 'î', 'â' - toţi scriu tot mai mult cu diacritice, iar site-urile încetişor, dar încrezut migrează de la „tantareni” la „ţânţăreni”.

Şi dacă vrem să comunicăm corect, atunci haideţi nu doar să scriem corect, cu diacritice, dar şi să ne gândim la ceea ce scriem.

"Cât de tare n-ar vrea el, dar trebuie să o facă" şi

"Nu pot să-i ofer aşa posibilitate… Cât de tare n-ar vrea el"

Ce se are în vedere în exemplu 2? El nu vrea, el defapt tare nu vrea, da tu vrei să-i bagi pe gât posibilitatea…

sau

"eu nu ştiu nimic", care e analogul lui "I don't know nothing". Cei care cunosc engleza ştiu că este incorect să spui aşa… asta ar însemna că defapt ştii totul.

şi multe multe alte exemple… dar, haideţi să ne gândim totuşi ce spunem?

sursa imagine

de ce înjurăm

înjurăm toţi, cine mai mult, cine mai puţin
o facem pentru a elimina emoţiile negative din noi (o facem şi aşa, pur şi simplu, dar nu vorbesc de asta acum).
ne enervează ceva - un #mat şi ne simţim parcă mai bine, pentru că deodată am descărcat energia negativă din noi
precum procesul de transpiraţie sau urinare permite eliminarea substanţelor nocive din organizm, există unele cuvinte ce elimină din organizm energia negativă, iritarea, nervozitatea etc. doar că această "razgruzkă" fiecare o face diferit. cineva spune "p**da b**adi n**ui s*ka...", pe când cuiva îi este destul un simplu "blin". efecrul este acelaşi pentru ambele persoane, doar că al doilea ar părea mai "cult" dacă îl aude cineva, pentru că fiecare îşi crează propriile cuvinte ce le reflectă intensitatea emoţională.
exemplu - #mat-urile în alte limbi. elementarul cuvânt şit (shit). sună cumva a înjurătură? deloc, pe când în limba engleză (americană?) oamenii îl bagă folosesc des. pentru că pentru ei acest cuvânt exprimă intensitatea emotivă negativă a lor.
acum stau şi mă gândesc - dacă îmi creez un cuvânt şi îmi insuflu idea că el este la fel cum şi "p**deţ", mă voi debarasa oare de acesta?

sursa imagine