Tuesday, June 29, 2010

oleacă de filosofie

Cât de des ne dăm întrebarea: de ce lucrurile sunt aşa cum sunt? Mai jos este descris un experiment pe care l-am citit ceva timp în urmă.

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

Şi totuşi, cât de des ne întrebăm de ce avem unele reguli, dorinţe, constrângeri, înţelegeri, neânţelegeri, tentaţii, disgusturi, valori, obiective, stereotipuri şi multe altele, pe care nu le putem explica decât prin: "aşa a fost decând mă ţin minte" sau una şi mai tâmpită: "aşa-i de când lumea şi pământul"... tu şi ai fost atunci şi ştii cum a fost?
Totuşi suntem oameni, nu maimuţe. Însă oricum tindem să judecăm lucrurile fără a pătrunde în esenţa lor. Şi totodată toate acestea sunt parte componentă a fiecăruia din noi, respectiv analiza lor duce la cunoaşterea de sine.
Exemple actuale sunt o sumedenie, pe TV, internet, în politică, în educaţie, etc., dar mă voi opri aici.

sursa imagine

Monday, June 28, 2010

sporuri

cât de des încercăm să schimbăm / să influenţăm părerea altor oameni? aducem argumente de tot felul, încercăm diferite metode, doar ca să-l facem pe el/ea să ne accepte părerea... şi cel mai des o dăm în bară, pentru că dacă un om are părerea sa, lui îi pân-ân cot (să nu zic altfel) de ce-i spune lui cineva, pentru că:
1. el este ferm convins că punctul său de vedere este corect
2. puţini acceptă să "fie învăţaţi" de alţii
3. aici merge faza cu dorinţa de a fi învingător în mini-lupta care persistă între "sporşişi" şi evident nimeni nu va ceda

omul nu este predispus să-şi schimbe opinia creată în timp în baza experienţei, a stereotipurilor, a viziunii sale pur şi simplu dacă noi îi spunem că este aşa (so fuck you then), ba dimpotrivă persoana începe să contrazică cu argumente din cele enumerate mai sus şi totul se transformă în "bazar".
pentru a-l face să-şi schimbe opinia trebuie să-i "challenge"-uieşti experienţa, stereotipurile, etc., să-i creezi mediul în care ar putea accepta o altă viziune a lucrurilor... şi atunci nu sunt 100% adevărat că ar putea avea efect asta.

întrebare retorică: ce să facem în cazul ăsta?
cel puţin să nu "vtirim" părerea noastră dacă nu este acceptată din primele 2-3 ori... şi să fim deschişi, că poate chiar noi ne-om schimba părerea în urma sporului.

sursa imagine

Idei

afirmaţie: "ideile geniale se iau din cap", asta pentru nimeni nu este noutate.
afirmaţie: "fiecare poate veni cu o idee genială", nu, iaca asta "foarte puţini pot veni cu idei geniale", hatea nu, "fiecare poate veni cu idee genială, doar că la foarte puţini le ajunge răbdare până ajung la acea idee."

ideile măreţe sunt ca şi produsele cu defect, adică una la 100 / 1000 / 10000 / etc. şi cu cât mai mult venim cu idei, cu atât mai mare e probabilitatea ca aceasta să fie una reuşită.

acum, de ce oamenilor nu le ajunge răbdare?
pentru că majoritatea ideilor care le vin în cap sunt deja implementate, adică în sine ideia este bună, doar că cineva deja a implementat-o şi beneficiază de ea. apoi mai încearcă o dată şi iarăşi acelaşi lucru. aici persoana se descurajează şi gata, s-a terminat cu generarea de idei (pentru unii)
însă cu timpul, dacă insişti, ideile sunt tot mai reuşite şi în final poţi veni cu una unică... şi aici eşti bucuros tare :) şi trebuie să o implementezi, dar despre implementare voi vorbi altă dată...

a rămas să mai scriu cum să generezi idei, dar aici fiecare cu metoda sa...

sursa imagine

Thursday, June 24, 2010

întrebări peste întrebări



Cât de corect noi adresăm întrebări?
Mereu aud ceva de felul:
- da pâine nu aveţi?
- tu nu poţi să mă ajuţi?
- nu vrei să facem aşa?
- mâine avem şedinţă, nu ai uitat?

Şi ce-ţi vine imediat în cap cum să răspunzi la aşa întrebare?
- Nu
pentru că cel care oferă întrebarea sugerează şi răspunsul la ea.

Observaţi cum vorbesc oamenii mari din politică, business, etc, cât de des rar folosesc cuvântul "nu"  şi observaţi cât de des fiecare din noi foloseşte formulările pline de negaţie.  Dacă am putea să le omitem din folosire, ar fi mult mai plăcut să auzim:
- n-ai putea să mă ajuţi?
- nu vrei să facem aşa?

şi defapt nu mă refer doar la întrebări, ci şi la faptul cum vorbim în genere. cam asta.
da tu nu vrei să încerci să omiţi negaţia din vorbire?

sursa imagine