praf de stele

"Stars are giant fusion reactors that pound together hydrogen atoms, making heavier elements and releasing lots of energy in the process. The ones that went nova spewed their contents far and wide. By the time our solar system started to form, roughly nine billion years after the universe began, enough large atoms existed to make our planet, to make the hands that hold this book and the brain that understands these words."

You're here because a lot of stars blew up. Your body is made of stardust.

Aşa un gând mai filozofic care reflectă lumea, pământul şi tot ce există în prezent drept urmare a exploziilor stelare miliarde de ani în urmă. De la început totul a fost doar praf, praf de stele.

PS: Citatul şi secvenţa de text aparţine lui Rick Hanson, autorul cărţii "Buddha's Brain: The Practical Neuroscience of Happiness, Love, and Wisdom."

socialbuster

disclaimer: toate personajele au fost inventate şi orice coincidenţă cu lumea reală este întâmplătoare, iar domeniile de lucru pot fi orice domeniu posibil al unui "офисный работник", adică mai mult lucru intelectual.

starring:

Ion - un tânăr de 25 ani, pasionat în domeniul său (oricare ar fi el). are doar 3 ani experienţă în acest domeniu, însă citeşte şi se autoinstruieşte pe măsura posibilităţilor, ambiţios şi dornic de a face lucruri mari. vede jobul în acest domeniu o vocaţie a sa.
dl. Petru - 41 ani, 15 ani experienţă în domeniul său (acelaşi ca şi la Ion), nu consideră necesar să se autoinstruiască odată ce are 15 ani de experienţă. îşi face doar responsabilităţile pe care le are şi vede jobul în domeniu drept un loc de muncă care aduce venit.

ambii aplică la aceeaşi poziţie la compania X (~200 angajaţi). Ion nu are cunoscuţi acolo, pe când dl. Petru se ştie cu unii angajaţi ai companiei printre care sunt şi oameni din departamentul de Resurse Umane. Pe cine ar trebui să angajeze compania pentru a beneficia cât mai mult în urma deciziei sale?

eu optez pentru Ion, pentru pasiunea şi ambiţiile sale, însă în majoritatea cazurilor la noi în ţară se merge pe al doilea candidat, cu experienţă şi cunoştinţe.

iar acum, внимание, вопрос: De ce?

extremismul în gândire

Foarte des în dezbateri de idei şi pur şi simplu în discuţii ne aruncăm în extreme, pentru a evidenţia punctul nostru de vedere. Şi asta pe de o parte e bine, pentru că din lucrurile contradictorii apare ceva nou. Însă extremismul acesta, care defapt este utilizat doar pentru a consolida punctele forte ale unei idei, este dăunător procesului de comunicare, pentru că nu ia în consideraţie beneficiile celeilalte extreme.
Să luăm un exemplu concret care recent se discuta într-o părticică a blogosferei: Cum trebuie trataţi oamenii?

Soluţiile diametral opuse formează un segment, pe care, mişcându-ne spre unul din puncte, utilizăm mai mult una sau cealaltă abordare. Să le analizăm:
Generalizarea oferă în mare parte informaţii despre factorii externi care afectează persoana: este parte a unei societăţi etnice, religioase, etc. care definesc într-o oarecare măsură persoana ca parte componentă a ceva mai mare.
Individualizarea, pe de altă parte, se focusează pe o singură persoană, preponderent pe factorii interni ce caracterizează individul. Indubitabil ambele extreme au beneficiile sale, însă cu cât mai mult ne apropiem de una din extreme, cu atât mai mult ne lipsim de beneficiile celeilalte.

Extremele sunt bune, însă nu trebuie să ne ţinem de ele, pentru că în majoritatea cazurilor, ceva mai bun se află mereu undeva la mijloc. 

Astfel, dacă să alegem un punct pe segmentul de mai sus pentru a avea o abordare cât mai amplă a unei persoane, acesta la fel ar fi în regiunea de mijloc, unde beneficiem de o descriere amplă a persoanei, atât din perspectiva factorilor interni precum valorile, prejudecăţile, experienţa, etc., cât şi a celor externi - societatea, religia, cultura, etc.

PS: un exemplu foarte actual este modalitatea de petrecere a timpului, fie în lumea reală, fie în cea virtuală:

La momentul de faţă, virtualul predomină la majoritatea tinerilor, însă un experiment al unui tânăr care s-a dezis de lumea virtuală este mai aproape de real, lipsindu-se de beneficiile virtualului.

PPS: ca să nu fiu şi eu extremist şi să spun că trebuie de gândit doar la extreme sau doar la mijloc, fiecare decide pentru el poziţia pe segment şi abordarea corespunzătoare şi sunt cazuri când mijlocul nu este cea mai bună variantă.