fericire

ce ne trebuie pentru fericire, iată acum, la momentul acesta din viață?
prieteni, recunoaștere, o persoană iubită alături de tine, ocupație plăcută, bani, tusofși distracții, fete/băieți, popularitate, etc.?

deseori nu ne ajunge ceva, un mic element pentru a fi fericit:
”să scăp de univer și va fi cruta!”
”să finisez proiectu și voi fi fericit”
”să scap de problema asta și....”
”să găsesc un job mai bun...”
”să-mi realizez visul...” și multe alte ”să”-uri care ne încurcă să fim fericiți.

dar cît de fericiți eram când
...am depus actele și am intrat la universitate. ura, s-a terminat școala, sau,
...am început lucrul asupra proiectului nou. în sfârșit voi lucra asupra lui, sau,
...ne-am pus ca scop realizarea visului, după care umblam cu zilele doar cu gândul la acel vis...

și când finisezi univeru, proiectul, găsești un job mai bun - ești fericit, doar că peste 2-3 luni iarăși cam trece această stare de fericire și începi să cauți alte lucruri pentru a o simți.

și dacă nu am aștepta fericirea? ci pur și simplu vom fi fericiți, acum. pentru că ea este mereu alături, trebuie doar să o realizăm

sursa imagine

eu sau lumea?

Am citit pe un forum aşa comentariu:

"Împroşc şi eu aiurea cu glod, în stânga şi în dreapta, deoarece îmi dau seama că nu pot schimba lumea. :)"

Da nu tot o schimbi dacă o faci numai glod?
Toţi vor să schimbe lumea în care trăiesc, numai nu pe ei înşişi.
Dar dacă oamenii şi-ar dori să se dezvolte ei înşişi înainte de a oferi învăţare altor, dacă ar face fiecare o schimbare pentru o lume mai bună, dar în sine, decît să încerce deodată să schimbe lumea - cât de mult ar face ei pentru o lume într-adevăr mai bună...

Înainte de a schimba lumea, gîndeşte-te dacă tu însuţi te-ai ajustat pentru o lume mai bună, sau eşti ideal?

sursa imagine

Moldova, țara mea

Am citit multe posturi zilele acestea despre 9 mai - Ziua Europei vs. Ziua Victoriei, să comemorăm sau să sărbatorim, Sf. Gheorge vs. Tricolor, etc.
Mi s-a creat o impresie că trăim pe un teritoriu mai multe națiuni, dar nici pe aproape nu suntem un popor. Pentru că ne aflăm în două tabere de opoziție: cei care tânguiesc după vremurile Uniunii Sovietice, cînd totul a fost ”bine și frumos” și cei care tânguiesc după ”reunirea” cu România, care defapt nici nu exista când s-a creat Basarabia, care ulterior a devenit Moldova.
Și ne urâm unii pe alții pentru că nu dorim să acceptăm ideile taberei din opoziție, și astfel trăim, cu ura în noi.
Iar generațiile se schimbă, se nasc copii și se educă de fiecare ”tabără” în felul său. Și se povestește că în trecut am fost români/în uniunea sovietică, și copii mici cresc cu datoria de a fi așa cum a fost în trecut poporul populația ce trăia pe teritoriul Moldovei.
Suntem obsedați de trecutul nostru și de faptul că trebuie să băgăm pe gât acest trecut celor care nu îl acceptă. Asta ne încurcă să ne focusăm pe viitor, să trecem peste noi înșine și să muncim toți împreună, umăr la umăr, să creăm un viitor mai bun pentru urmașii noștri.
De ce în alte țări nu există așa divergențe între diferite etnii? Probabil că și-au dorit un viitor mai frumos.
De ce la noi în Moldova există divergențe? Pentru că nu ne dorim viitor, ci vrem trecutul să mai fie odată.

Nu mă regăsesc în nici o tabără.
Mă văd Moldovean, pentru că m-am născut în Republica Moldova...
Vorbesc limba română și rusă, pentru că trecutul țării mele a fost plin de războaie și cuceriri...
Respect oamenii care vin din diferite perioade istorice și îi primesc așa cum sunt, DAR, vreau un viitor pentru mine și pentru copiii mei...
Deaceea nu mă consolez cu trecutul țării mele, pentru că nu-l pot schimba, ci sunt gata să creez cu acei ce pot trece peste ideologiile trecutului un viitor mai bun decât ne-ar putea oferi umbrele trecutului nostru.

Cât ține de ziua de 9 mai, mă alătur cuvintelor spune de către Nicolae Apostu -

"era război și pe 9 mai s-a terminat. Asta e bine. Pace tuturor"

sursa imagine

Cum a fost la A&B

Am fost la Above & Beyond. Mi-a plăcut.
Deși au fost mulțișori, toți au venit să danseze, nu am văzut ”vâpendriojniși”.



Au fost și elemente de genul


Am întîlnit mulți cunoscuți și m-am relaxat... lăsînd muzica să-ți străbată corpul...

PS: afară era balonul cel mai mare

exist zi de zi sau trăiesc zi de zi?

Cât de des îţi pui scopuri? Nu vorbesc de taskurile pe care le setăm zilnic, ci vorbesc de o perioadă de cel puţin 3-5 ani.
Zilnic ne punem o mulţime de taskuri mici, seara ne setăm obiective pentru ziua următoare, în weekend ne setăm taskuri pentru săptămîna următoare. Dar dacă nu avem un scop mare, un scop pentru care să visăm, atunci toate acitvităţile zilnice sunt lipsite de valoare, pentru că servesc doar pentru a-ţi asigura existenţa pentru ziua următoare.
Un simplu exemplu ar fi unul propriu: 3 ani în urmă, la sfîrşitul lunii aprilie, mi-am pus scopul ca peste 3 ani să fiu angajat, să-mi placă jobul şi să am un salariu de 800$.
Au trecut acum 3 ani de la ziua ceea şi iată că recent am fost angajat la compania Orange, în postul de Coordonator Trainer şi Calitatea Vânzărilor, job care îmi place foarte mult. Şi salariul, chiar dacă nu este aşa cum mi l-am setat, oricum mă satisface.

Este oare o întimplare, sau există vreo legătură între scop şi rezultatele obţinute? Dacă vă pare întîmplare, atunci iată încă un exemplu:

Prietenul meu la începutul studiilor la universitate şi-a pus ca obiectiv ca la absolvire să aibă afacerea sa şi 5000€. La moment are compania sa şi o sumă puţin mai mică decît cea setată iniţial.


Da voi aveţi un scop în viaţă?