Mi s-a creat o impresie că trăim pe un teritoriu mai multe națiuni, dar nici pe aproape nu suntem un popor. Pentru că ne aflăm în două tabere de opoziție: cei care tânguiesc după vremurile Uniunii Sovietice, cînd totul a fost ”bine și frumos” și cei care tânguiesc după ”reunirea” cu România, care defapt nici nu exista când s-a creat Basarabia, care ulterior a devenit Moldova.
Și ne urâm unii pe alții pentru că nu dorim să acceptăm ideile taberei din opoziție, și astfel trăim, cu ura în noi.
Iar generațiile se schimbă, se nasc copii și se educă de fiecare ”tabără” în felul său. Și se povestește că în trecut am fost români/în uniunea sovietică, și copii mici cresc cu datoria de a fi așa cum a fost în trecut
Suntem obsedați de trecutul nostru și de faptul că trebuie să băgăm pe gât acest trecut celor care nu îl acceptă. Asta ne încurcă să ne focusăm pe viitor, să trecem peste noi înșine și să muncim toți împreună, umăr la umăr, să creăm un viitor mai bun pentru urmașii noștri.
De ce în alte țări nu există așa divergențe între diferite etnii? Probabil că și-au dorit un viitor mai frumos.
De ce la noi în Moldova există divergențe? Pentru că nu ne dorim viitor, ci vrem trecutul să mai fie odată.
Nu mă regăsesc în nici o tabără.
Mă văd Moldovean, pentru că m-am născut în Republica Moldova...
Vorbesc limba română și rusă, pentru că trecutul țării mele a fost plin de războaie și cuceriri...
Respect oamenii care vin din diferite perioade istorice și îi primesc așa cum sunt, DAR, vreau un viitor pentru mine și pentru copiii mei...
Deaceea nu mă consolez cu trecutul țării mele, pentru că nu-l pot schimba, ci sunt gata să creez cu acei ce pot trece peste ideologiile trecutului un viitor mai bun decât ne-ar putea oferi umbrele trecutului nostru.
Cât ține de ziua de 9 mai, mă alătur cuvintelor spune de către Nicolae Apostu -
"era război și pe 9 mai s-a terminat. Asta e bine. Pace tuturor"sursa imagine
No comments:
Post a Comment