creierul şi gogoaşa (poveste filosofică)

iaka avem un om.
şi este cam sărac, are un serviciu prost plătit pe care îl urăşte, iar viaţa personală ar putea fi mai bună.
#mat, dă-o naibii introducerea asta... ce vreau să spun este că omul are geniala koncenaia abilitate de a se "ascunde" de problemele sale. creierul se ascunde într-o gogoaşă precum larvele unor insecte şi i se pare că este protejat... şi că problemele nu-l mai răzbat, dar defapt totul ce a făcut - s-a lipsit de abilitatea de a gândi raţional, lăsând problemele nesoluţionate să-i influenţeze mai departe viaţa. e asemenea struţului - doar îşi ascunde capul în nisip, sau asemenea realităţii din Matrix, unde mintea se simţea foarte bine în lumea virtuală.

şi nu poţi distruge acest cocon decât din interior, dar omul este slab şi preferă să stea aşa.
de aici toţi (ladna, aproape toţi) alcoolicii, narcomanii (aceştia poate îs mai puţini), nenorociţii care se jăluie pe soarta lor grea şi nemiloasă şi alţii...
ei au uitat că sunt puternici, ei nu mai cred în aceasta, preferând să fie slabi, ca cineva să-i jăluie... mititeii... şi când îi jăluie, le place, şi fac orice ca să-i mai jăluie o dată. şi de asta profită alţii.

dar până la urmă fiecare problemă ne oferă o alegere, iar fiecare om îşi face alegerea sa

blea şi filosofic am scris o_O
sursa imagini