demult ma framinta aceasta tema si iata ca dupa ce am citit astazi postul
acesta, am hotarit sa-mi expun gindurile...
____
au trecut 17 ani de cînd am căpătat independenţă. şi? atît. doar statut, nu şi gindire şi comportament... a crescut deja o generaţie, care nu a fost atunci, care nu ştie ce a fost, cum a fost, însă gîndeşte tot în modul în care se făcea 17 ani în urmă...
şi de ce acum ei trebuie să sufere pentru că au fost educaţi cu 17 ani în întîrziere?
Lumea se teme de schimbări. defapt pe parcursul istoriei se temea, însă nu vi se pare că cîteodată chiar TREBUIE să schimbăm ceva? Şi acest trebuie la noi în ţară deja de cîţiva ani tot stă şi aşteaptă poate cineva îi va acorda atenţie şi va întreprinde ceva? lumea gîndeşte unilateral şi vede la distanţa mîinii intinse în faţa sa, apoi se jăluie (sau jeluie) pe conducere, pe viaţă, pe nu mai ştiu ce... desigur... nu ei sunt vinoveţi... dau vina pe alţii, pe conducere, pe viaţă, doar ca să se simtă nevinoveţi, aşa, trăind într-un dezastru, dar liniştiţi în sufletul lor că nu sunt ei de vină...
acum stau şi mă întreb: cîte generaţii va mai trebui ca să gîndim ALTFEL? una, două, cinci, zece???
acum, asta este de ce avem nevoie foarte mult... o nouă VIZIUNE asupra vieţii sale şi a puterii de schimbare a mediului în care trăim. e greu? nimeni nici nu a spus că va fi uşor, dar mulţi nici măcar nu incearcă...
lume, scoateţi-vă "ochelarii" învechiţi, grei, care deja sunt zgîriaţi, care vă încurcă să vedeţi în departare şi vă distorsionează vederea...
e vremea să gîndim altfel.
.
